Slatina: Bogdan Petrescu, poetul care creşte porumbei

În urmă cu doi ani şi-a început cariera în învăţământ, iar acum este dascăl la şcoala din Scărişoara. Din copilărie a început să scrie poezii. Porumbeii voiajori se numără şi ei printre iubirile tânărului învăţător.

Dragostea pentru copii şi experienţa câştigată în facultate l-au convins să lucreze în învăţământ. Salariul de bugetar şi nesiguranţa locului de muncă care ameninţă acum toţi bugetarii, în special pe dascăli, nu l-au speriat. Au trecut doi ani de când şi-a început activitatea de învăţător. În primul le-a predat copiilor din Dobrun, iar în această vară a reuşit să se titularizeze, obţinând post în comuna olteană Scărişoara. „Copiii sunt ca focul: dacă te apropii prea mult de ei te ard, dacă te îndepărtezi se răcesc. Trebuie să păstrezi o anumită distanţă faţă de ei, de asemenea trebuie să te mai şi răsteşti la ei, dar să-i faci să vină cu drag la şcoală. Sunt la început de drum în această profesie, dar sper să mă descurc pentru că asta îmi doresc să fac toată viaţa“, aşa îşi începe povestea vieţii Bogdan Petrescu.

Scrie despre iubire şi copilărie

Munca de la catedră îi lasă timp şi pentru una dintre marile sale pasiuni, poezia. A moştenit talentul de la una dintre surorile sale, iar prima iubire l-a impulsionat să scrie. „În prima mea poezie a fost vorba despre o pisicuţă şi a fost publicată în revista şcolii Ion Minulescu, atunci când eram elev în clasa a III-a. Am luat apoi o pauză destul de lungă, şi am reînceput să scriu atunci când am gustat din sentimentul iubirii“, povesteşte Bogdan. 
Copilăria, dragostea, societatea şi viaţa la ţară sunt principalele subiecte ale poeziilor tânărului dascăl. „Pe străzi cu pomi înalţi, mă plimb ca altă dată/ Pe când eram copil şi pierdeam ziua toată/ Pe când fugeam la râu, să-not printre lipan/ Şi nu ştiam de griji şi n-aveam nici un ban“, spune prima strofă a poeziei „Pe când eram copil“, care are 40 de strofe şi este cea mai mare poezie a lui Bogdan.
Nu poate să compună oricând, momentele melancolice îi sunt prilenice, iar totul începe de la primul vers, care, spune poetul, este cel mai important.

Învăţătorul columbofil

Învăţătorul poet este şi columbofil. „Porumbeii au apărut în viaţa mea ca un fulger. Nu-mi plăceau deloc dar unchiul meu a avut şi am început să prind drag de ei. Acum a devenit un microb. Am 30 de porumbei şi am participat deja la două concursuri organizate de Federaţia Crescătorilor de Porumbei din Slatina. Nu am câştigat nimic, dar sunt la început şi sunt convins că o să fac performanţă şi în acest domeniu, şi voi avea în curând şi o diplomă de columbofil“, spune Bogdan. Înainte de a-şi încheia povestea vieţii, tânărul dascăl nu uită să spună că în spatele veseliei lui se ascunde un om foarte serios şi capabil.




Profil
NĂSCUT. 22 iulie 1987, Slatina
STUDII. Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din Piteşti
FAMILIE. Are două surori

Ce-i place
•• „Iubesc porumbeii voiajori, îmi place să merg la pescuit. Ador profesia pe care o practic, îmi place să lucrez cu copiii. În timpul liber mă relaxez în natură. Apreciez oamenii sinceri, pe cei care fac promisiuni şi se ţin de cuvânt, veseli şi deschişi“.

Ce nu-i place
•• „Detest politica. Nu-mi place să stau degeaba, tot timpul trebuie să fac câte ceva. Nu-mi plac oamenii mincinoşi, cei care nu se ţin de cuvânt şi urâcioşi“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Ce planuri de viitor ai?
B.P.: Primul şi cel mai important pe carer îl am este să public o carte cu poeziile scrise de mine, dar pentru asta am nevoie de sponsori pentru că vorba lui Caragiale, „fondurile lipsesc cu desăvârşire“. Un alt vis de-al meu din copilărie este să vizitez New-York-ul, şi sper ca la anul să mi-l pot îndeplini.

•• Care este poetul tău preferat?
B.P.: Îmi plac foarte mult poemele lui Mihai Eminescu, poetul nostru naţional. Evident că poezia mea preferată este „Luceafărul“, însă niciodată nu am putut să învăţ mai mult de 10 strofe, primele strofe. Nici poeziile mele nu le ştiu, nu le pot învăţa.