Slatina: Adrian Stănculescu - De zece ani ajută copiii la nevoie

Adrian Stanculescu

A început să lucreze ca voluntar în urmă cu 10 ani, când România abia cunoştea acest concept. Dragostea pentru copii l-a ajutat să se afirme în domeniu.

Povestea vieţii lui începe cu o imagine din copilărie: „Eram la Craiova şi a avut loc un accident în faţa mea în care a fost implicat un copil. Nimeni nu a intervenit să dea o mână de ajutor şi pentru că urmasem nişte cursuri de prim-ajutor, mi-am oferit sprijinul. După patru ani, cineva m-a oprit într-o gară şi mi-a oferit o cutie de bomboane şi o sticlă de şampanie. Era mătuşa copilului pe care l-am ajutat“, îşi aminteşte cu plăcere Adrian Stănculescu, voluntarul de la Fundaţia William Tyrrell.

A ajuns la William Tyrrell printr-un anunţ

Adrian şi-a descoperit pasiunea pentru voluntariat în urmă cu aproape un deceniu şi a început prin a ajuta grupuri de italieni să comunice cu tinerii din centrele de plasament.

„Am început pe la 15 ani, traduceam pentru italienii care lucrau cu copiii. Mergeam în centre de plasament în vacanţa de sărbători şi de vară şi îi însoţeam pe italieni când îi scoteau pe copii în oraş“, povesteşte voluntarul. A lucrat ca voluntar la mai multe fundaţii, însă în urmă cu un an şi jumătate, a ajuns prin intermediul unui anunţ, o recrutare de voluntari, la Fundaţia William Tyrrell. „Eram voluntar la Mission Without Borders România, dar şi-a încheiat activitatea în Slatina în 2008 şi trebuia să-mi consum energia într-un fel. Mersesem la Balş cu o treabă şi într-o staţie de autobuz mi-a căzut privirea pe un poster al Fundaţiei William Tyrrell pe care scria că se caută voluntari. Am mers la o acţiune de-a lor, era Săptămâna Naţională a Voluntariatului, iar a doua zi am şi început activitatea în cadrul fundaţiei“, explică Adrian.

A învăţat italiană ca să înţeleagă slujbele

Mare parte dintre acţiunile la care a participat în cei peste 10 ani de activitate l-au marcat şi şi-ar dori să le repete oricând. „Îmi aduc aminte cu plăcere de multe dintre acţiuni. Una dintre ele a fost atunci când am renovat patru camere de la căminul pentru persoanele cu handicap din Caracal. Şcoala de vară şi activităţile de vânzare a obiectelor realizate de noi, voluntarii, sunt şi ele acţiuni memorabile, pe care îmi doresc să le repet oricând“, spune voluntarul.
Fiind de religie catolic, slujbele religioase de la care era nelipsit se făceau în limba italiană, motiv pentru care şi-a propus la vârsta de şapte ani să înveţe această limbă. În mare parte a reuşit, însă nu se opreşte aici, deoarece pe viitor vrea să aprofundeze cunoştinţele de italiană.

ce-i place
„Ador să fiu în jurul copiilor, să-mi ocup timpul cu ei. Îmi place să învăţ tot ce e bun de la oameni şi să petrec cât mai mult timp cu ei înainte de a-i putea numi prieteni“.

ce nu-i place
„Că oamenii tratează totul cu indiferenţă şi că ei nu se gândesc că cel care are nevoie poate să fie şi cel care dă o mână de ajutor. Nu-mi place să aştept prea mult, deşi se spune că răbdarea e o virtute“.

întrebări şi răspunsuri
Cum trebuie să fie un tânăr care vrea să facă voluntariat?
A.S.: În primul rând trebuie să aibă voinţă, perseverenţă şi să fie maleabil. Acest lucru este foarte important pentru că te trezeşti în locuri în care crezi că nu poţi face ceva, dar ulterior îţi dai seama că eşti omul potrivit la locul potrivit.
Apreciază oamenii voluntarii?
A.S.: În România nu este clar conceptul de voluntariat. Să zicem că sunt admiraţi voluntarii, dar nu sunt apreciaţi. Omul recunoaşte că s-a făcut ceva, dar de fiecare dată vrea mai mult.