Slatina:Tarabele cu obiecte tradiţionale din piaţa Fraţii Buzeşti sunt pustii

Clienţii nu se îndură să dea 5 lei pe un căuş

Micii meşteşugari spun că oamenii s-au modernizat, iar marfa realizată manual nu mai are căutare, deşi se vinde la preţuri foarte mici.

Forfota de altădată, când sute de oameni din comunele judeţului veneau în fiecare duminică în Piaţa Fraţii Buzeşti să „târguie“ a fost alungată de criză. Astăzi, doar câţiva meşteri şi comercianţi zgribuliţi au venit să îşi întindă marfa pe tarabe. Clienţii sunt din ce în ce mai puţini, se plâng vânzătorii. Măturile, coşurile din nuiele, potcoavele, lingurile, măsuţele şi scăunelele din lemn îşi găsesc cu greu cumpărători în rândul oltenilor care s-au obişnuit să ia totul de la supermarket. Elena Nae a venit la piaţă cu potcoave pe care le vinde cu 15 lei perechea, . „Avem acelaşi preţ de ani de zile, nu am mai pus nimic, că nici aşa nu reuşim să vindem mare lucru. S-a modernizat lumea, nu mai are cai, nu mai cumpără potcoave. Şi-au luat toţi maşini. O să aducem cauciucuri, că poate alea se vând mai bine. Dacă reuşesc să doau două-trei prechi pe zi e bine. În curând nu o să mai facem deloc potcoave, că este muncă multă şi prost plătită“, se plânge femeia.

Mese şi scaune numai pentru pomeni

Câţiva metri mai în faţă şi-a întins marfa Gheorghe Barbu. A adus astăzi în piaţă mese şi scaune mici, linguri din lemn şi căuşe. „Doar oamenii de la ţară se mai opresc să se uite la marfa mea. Orăşenii nu mai cumpără nici măcar linguri din lemn. Am făcut şi linguri sculptate, cu gândul că oamenii o să le cumpere ca pe obiecte de artizanat, dar degeaba. Nu are lumea bani pentru aşa ceva. Mesele şi scaunele mici le cumpără doar cei care fac pomeni, că nu mai mănâncă nimeni pe mese din astea, nici la ţară“, spune Gheorghe. Bărbatul adaugă, dezamăgit, că meseria pe care a moştenit-o din generaţie în generaţie va dispărea, pentru că nici copiii şi nici nepoţiii săi nu vor să o mai înveţe. Căuşele cu mâner sculptat atrag atenţia unei doamne care trece prin zonă. Le admiră, iar când meşeterul îi cere cinci lei pentru unul dintre ele, femeia stă pe gânduri. „Sunt foarte frumoase, aş cumpăra măcar unul, pentru că sunt obiecte confecţionate manual şi sunt valoroase. Dar am doi copii a facultate şi cheltuieli foarte mari. Acum, pe criza asta, mă gândesc de două ori dacă să cumpăr sau nu“, mărturiseşte Elena Simionescu.

„S-a dat lumea pe teflon şi inox“

Peste stradă, Mihai Crăcană îşi ademeneşte clienţii cu forme de prăjituri, găleţi, ciurele şi multe alte obiecte confecţionate din tablă. „Am preţuri mici şi mai şi negociez cu oamenii, dar tot nu prea se vinde marfa. S-a dat lumea pe teflon şi inox, nu mai cumpără forme de cozonac sau ligheane de tablă. Acum nu mai vin la piaţă, se duc la magazin şi cumpără de acolo de toate, chiar dacă obiectele alea făcute la normă nu sunt atât de bune ca ale mele, făcute cu migală şi de calitate“, spune bărbatul.