OPINII. Daniel Bărbulescu, politica nu este pentru to(n)ţi!
0
Recunosc că mă număr printre cei care, la început, încă mai credea că politica autohtonă mai poate fi salvată dacă „dinozaurii” vor lăsa să se scurgă aici şi ceva „sânge tânăr”, nealterat de viciile trecutului. Daniel Bărbulescu a fost unul dintre primii aşa-zişi politicieni de la Olt care promitea că aşa ceva se poate. Pe când încă nu avea nici 23 de ani, acesta a activat o perioadă scurtă într-un partid lilip
Dar tânărul nostru avea planurile sale, care nu rezonau defel cu cele ale celor care îl cunoşteau sau poate chiar nu îl cunoşteau personal, dar îşi puseseră nişte speranţe în el că ar putea schimba ceva dacă ar avea posibilitatea. Lucrurile au decurs normal până în 2008 când, cu numai o lună înainte de alegerile locale din acel an, Daniel a părăsit brusc partidul unde „dospise” ani la rândul, pentru a trece alături de persoane şi o formaţiune politică (PDL, n.a.) pe care, până cu o zi înainte, le ponegrise în fel şi chip şi ori de câte ori avusese ocazia.
Mutarea sa a scos la iveală o faţă nouă a unui tânăr care, la nici 30 de ani, avea deja în buzunare un mandat de viitor deputat la alegerile parlamentare ce ar fi urmat în 2009. A surprins negativ şi a dezamăgit atunci multă lume, mulţi prieteni. A pierdut mult la capitolul imagine, chiar ireversibil, dar a şi avut enorm de câştigat la alt capitol: pe listele PDL a obţinut un mandat de deputat, iar afacerile sale au explodat din 2009 încoace, chiar dacă ţara şi locuitorii săi au trecut prin vremuri de criză în vreme ce tânărul nostru vota în Parlament la foc automat tăierea pensiilor, desfiinţarea asistenţilor persoanelor cu handicap, reducerea salariilor bugetarilor, dizolvarea spitalelor ş.a.m.d.
Daniel Bărbulescu (foto) a demonstrat până acum, din păcate, nu doar că, pentru el, onoarea nu valorează nici cât o ceapă degerată, dar a arătat şi că, dacă îţi urmăreşti doar interesul personal fără să ţii cont de altceva, doar în acest mod reuşeşti să dai lovitura în viaţă. La cei 31 de ani, tânărul politician de la Olt se pregăteşte să candideze pentru un nou mandat de deputat, dar nu pe listele PDL (unde trebuia să fie candidatul partidului la Consiliul Judeţean Olt în vară; el a îndeplinit totodată şi funcţiile de preşedinte al PDL Slatina, respectiv prim-vicepreşedinte PDL Olt), ci pe cele ale PSD/USL, partid în care s-a întors de la 1 mai a.c. şi unde a fost primit cu braţele deschise ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Sunt puţine lucruri care îi pot dezamăgi iremediabil pe oameni. Unul dintre acestea sunt tinerii care ajung să calce în picioare principii de viaţă considerate sacre altădată. Daniel Bărbulescu a dovedit că traseismul politic nu are vârstă. Politica nu înseamnă doar să te zbaţi pentru a-ţi umple burta şi a asigura o viaţă regească ţie şi familiei tale. Pentru mulţi, politica înseamnă şi speranţă, speranţa că cineva va face ceva bun şi folositor pentru altcineva – de preferinţă: o comunitate - în mod dezinteresat.
Cazul analizat aici este doar un exemplu trist al eşecului politicii autohtone, ce se dovedeşte în continuare incapabilă să producă politicieni care să aibă tăria - chiar încăpăţânarea, de a încasa lovituri indiferent de timpurile pe care le traversează. Onoarea, ca şi viaţa, se apără cu greu, dar recompensa este incomparabilă.
Se încarcă comentariile...
