Slatina:Laurenţiu Gîrţoman, muzicianul pasionat de fotbal
0
Cântă la clape de când era copil, iar acum face parte din fomaţia de estradă a Slatinei, Lyra Band. Muzica este pentru Laurenţiu o pasiune dar şi o sursă de venit.
Când era în clasele primare îi căra acordeonul fratelui său, de dragul de a merge la cursuri de muzică. În scurt timp a început să cânte mai bine decât fratele său şi i-a convins pe părinţi că merită să deprindă tainele acestui instrument muzical. „Fratele meu făcea ore de acordeon cu un lăutar, iar eu mă rugam de el să mă ia şi pe mine, numai să îi car acordeonul. Cât timp stăteam la cursuri eram cu ochii la lăutar, să văd ce îl învaţă pe fratele meu. Când ne întorceam acasă, pe drum, fratele meu uita melodiile, iar eu le reţineam. Mă rugam de el să mă lase pe mine să le cânt, dar nu mă credea că le ştiu. Îmi amintea că eu trebuie doar să îi car acordeonul“, îşi aminteşte Laurenţiu.
În scurt timp, părinţii au realizat că Laurenţiu are talent muzical şi l-au trimis la cursuri de acordeon. „La început învăţat să cânt de la un lăutar din sat, iar din clasa a IV-a am venit la cursuri la Slatina. Am învăţat să cânt într-un stil pur oltenesc , mult mai corect decât înainte de la marele acordeonist Victor Firu. Apoi am continuat să exersez singur, acasă, în fiecare zi“, povesteşte muzicianul oltean.
La 10 ani a cântat la o cununie
Încă din clasele primare, Laurenţiu a cântat primele hore şi sârbe la o petrecere. „Am fost la cununie, la o rudă şi am luat acordeonul. Când am început să cânt, lumea juca hore şi sârbe după mine. Am fost încântat şi mi-am dorit să fiu cât mai bun. Tatăl meu era şofer de autobuz şi mă lua cu el în curse. Mă punea să cânt în faţa călătorilor, să mă obişnuiesc cu publicul şi era foarte dur cu mine. Atunci nu îmi plăcea că tebuie să cânt în faţa oamenilor, dar acum îi mulţumesc pentru că m-a ajutat să trec peste trac, peste emoţii“, spune Laurenţiu.
Părinţii i-au luat un acordeon performant, apoi o orgă care a costat cât o jumătate de Dacie. „La 16 ani am făcut am făcut formaţia „Olimpicii“ şi cântam la nunţi. Am continuat şi după ce m-am întors din armată, dar în altă formulă. Şi acum cânt la nunţi şi sunt bucuros să văd oamenii că se distrează şi se simt bine pe muzica noastră“, spune muzicianul. Laurenţiu face parte şi din formaţia de estradă a Slatinei, Lyra Band şi este mândru că a fost ales să le cânte slătinenilor.
În afară de muzică, fotbalul este marea pasiune a olteanului. Când era copil a jucat la echipa FC Oltul. „Mi-a plăcut foarte mult fotbalul din copilărie şi îmi place şi acum. Am fost şi la judo când eram copil şi sunt pasionat de sport“, spune Laurenţiu.
Întrebări şi răspunsuri
•• Este mai plăcut să cântaţi pe scenă, sau la nunţi?
L.G. Îmi place să cânt şi în faţa publicului, dar să şi înveselesc omaneii, la nunţi. De când sunt în formaţia Lyra Ban a început să îmi placă foarte mult să fiu apreciat şi aplaudat de omameni, la concerte. Mă simt onorat că fac arte din această formaţie.
•• Muzica este o pasiune sau o sursă de venit?
L.G. În primul rând o mare pasiune. Când de plăcere, însă îmbin utilul cu plăcutul. Fac ceea ce îmi place şi mi-am dorit dintotdeauna, dar reuşesc să câştig şi bani. Am o formaţie, împreună cu soţia mea şi cântăm la nunţi.
Ce-i place
•• Excursiile, călătoriile, să navighez pe internet şi să mă întâlnesc cu prietenii. Îmi place foarte mult să joc fotbal.
Ce nu-i place
•• Urăsc minciuna şi neseriozitatea. Nu îmi place să gătesc şi nu îmi place să stau singur. Urăsc singurătatea, nu îmi place să stau singur.
Profil
NĂSCUT
•• 25 martie 1973, comuna Nicolae Titulescu, judeţul Olt
STUDII
•• Colegiul Naţional Ion Minulescu, Slatina
FAMILIE
•• căsătorit, are un băiat
Se încarcă comentariile...
