Slatina: Olăritul este pe cale de dispariţie în Oboga (Galerie foto)
0
Olarii spun că muncesc mult pentru a face vasele din lut, dar câştigă foarte puţin din vânzarea lor. Oamenii cred că meseria se va pierde în câţiva ani.
Cunoscută altădată pentru meşterii olari care îi făceau cinste, comuna Oboga a devenit acum una modenă, cu case noi şi oameni care lucrează în oraş. „Până acum erau olari la fiecare casă. Toţi aveau roată şi cuptor. Acum am mai rămas trei inşi. Tineretul nu vrea să mai înveţe olăritul. Asta este o meserie pe care nu ai cum să o faci dacă nu îţi este dragă. Eu lucrez de la vârsta de 8 ani şi acum am 72. La noi, olăritul s-a moştenit din moşi strămoşi“, mărturiseşte Petre Cheja, cel mai bătrân olar din Oboga.
În timp ce bătrânul face oale de tămâiat, soţia sa, Tudora, povesteşte că bărbatul ei stă de dimineaţa până seara în atelier şi face chiar şi 150 de străchini sau oale pe zi. „Este muncă multă şi neplătită. Noi lucrăm ca să ajutăm copiii, că au rămas fără serviciu, dar în sat au pierit olarii. S-au dus în străinătate, s-au angajat la oraş, ca să câştige mai bine. La noi în familie, doar băiatul a învăţat olăritul, dar nu îi e drag. Nepoţii nici nu vor să audă“, spune femeia.
Muncă neplătită
La o uliţă distanţă stă Marin Ciungulescu, fiul vestitului meşter popular Grigore Ciungulescu. A moştenit talentul de la tatăl său şi lucrează doar ceramică decorativă. „Avem comenzi foarte multe, însă nu putem să le onorăm. Vasele din ceramică se fac greu, cu muncă şi migală. Apoi nici plătite nu sunt, vindem o cană de vin cu 1,5, cel mult 2 lei. Facem şi ulcioare de nuntă şi vase decorative, iar pe astea le dăm cu 40-50 lei“, spune Marin. Soţia pictează vasele. „Muncim mult, de dimineaţa până seara, iar de acum în colo începem şi noi să îmbătrânim. Unul dintre băieţi ştie să lucreze, dar preferă să plece din când în când în străinătate, să vină cu bani mulţi. Celălalt lucrează la oraş, nu i-a fost drag să înveţe“, povesteşte Tudoriţa.
Cum se fac vasele de Oboga
Olarii aduc pământul „de crivină“ de pe malul apei. Îl frământă apoi la malaxor, iar când lutul devine moale, îi dau forma dorită, cu ajutorul unei roate pe care o învărt cu talpa piciorului. Vasele se pun la uscat până a doua zi, când se smălţuiesc şi se pictează. După alte câteva zile în care au fost ţinute la căldură, să se usuce, se bagă în cuptor unde se ţin 12 ore.
Se încarcă comentariile...
