Slatina: Gheorghe Barbu, lingurar de meserie
0
Modelează lemnul cu unelte ce erau folosite de tatăl său. S-a apucat încă de când era copil de această meserie şi regretă că, acum, tinerii nu mai sunt interesaţi să o mai practice.
Pe când era copil, îşi petrecea după şcoală tot timpul în atelierul tatălui său care făcea linguri şi diferite obiecte din lemn pentru uz caznic. A îndrăgit foarte mult această meserie şi s-a apucat să o practice de la vârsta de nouă ani. Lucra alături de tatăl său care îl sfătuia de fiecare dată când întâmpina greutăţi. „Tatăl meu era lingurar şi m-a învăţat tot ce ştia el. Am început pe la nouă ani această meserie. Cum veneam de la şcoala eram prezent în atelier şi îmi găseam imediat ceva de lucru pe acolo. La început tata mă punea să fac lucruri mai simple prin atelier şi în gospodărie, Ciopleam lemnul cu barda toată ziua, ca să învăţ meşteşugul” şi-a adus aminte nea Gheorghe lingurarul.
„Meseria e brăţară de aur”
După ce a „prins” meseria, nea Gheorghe s-a apucat de lucru în atelierul tatălui său. A început să facă linguri, copăi, trocuri, albii, căuşe, scaune pe care le vindea şi obţinea un profit destul de bun. A practicat mai multe meserii şi spune că tot cea de lingurar îi place cel mai mult. ”Meseria e brăţară de aur. Dacă nu munceşti nu faci nimic în viaţă, nu ai cum să te descurci. Am lucrat ca lingurar, am fost şofer, am lucrat şi ca tractorist dar tot să lucrez cu lemnul şi să fac linguri mi-a plăcut cel mai mult pentru că meseria asta o am moştenire de la tatăl meu. E obligatoriu să-ţi placă meseria pe care o practici, altfel mai bine nu te mai apuci de ea”, a spun Nea Gheorghe.
Tinerii se feresc să practice această meserie
Majoritatea tinerilor nu mai vor să practice aceste meserie pentru că este prea multă muncă şi migală. „Din cei cinci copii ai mei niciunul nu face linguri pentru că zic, că este multă migală şi se pierde prea mult timp. Nu prea o mai practică nimeni. Am rămas doar 5-6 lingurari în toată Slatina. Merge greu acum pentu că e lipsă de materiale şi cele care se găsesc sunt foarte scumpe. Singurul loc unde se mai practică astfel de meşteşuguri este la Băbeni şi le merge foarte bine acolo, pentru că au contracte prin toată ţara. Aici, la noi, mai cumpără lumea, dar din ce în ce mai rar” ne-a spus Gheorghe Barbu. Toate lucrările făcute de nea Gheorghe sunt realizate cu aceleaşi unelte ce erau folosite de tatăl său. Martori stau agăţate în perete tesla, scoaba , barda şi cuţitele de diferite mărimi pentru sculptat cu care lingurarul lucrează şi în ziua de astăzi.
Profil:
Născut: 26 iulie 1947, Slatina
Studii: opt clase, Radu Greceanu, Slatinma
Familie: căsătorit, cinci copii
Întrebări:
Cum se face o lingură din lemn?
B.G.”În primul rând trebuie să ai materia primă, după care se ciopleşte bucata de lemn, se tesluieşte şi se finisează. La sfărşit cu scoaba se face găvanul”
Câte operaţiuni se fac până la realizarea ligurii?
B.G. „Ca să faci o lingură trebuie să dai nouă mâini până la finisaj. După aceasta se realizează sculptura de pe coada lingurii”
Ce-ţi place?
Munca, de când mă ştiu. Îmi place să fac ce am învăţat de la tata, să lucrez cu lemnul. Când nu muncesc mă uit la meciurile de box.
Ce nu-ţi place?
Oamenii cărora le place băutura şi uită să se mai poarte civilizat. Se apucă la scandal şi de cele mai mult ori deranjează şi pe cei din jur.
Se încarcă comentariile...
