Slatina: Diana Lupu vrea aurul european la tenis de masă

A câştigat zeci de medalii la tenis, iar visul ei este să ajungă campioană europeană. Paleta şi mingea de ping-pong sunt cele mai bune prietene ale ei.

Când vorbeşte despre tenis şi despre campionate, Dianei îi lucesc şi devine foarte veselă. În fiecare din cele 30 de medalii câştigate, de aur, argint sau bronz, se află o poveste, se află viaţa şi copilăria ei. „Am jucat prima dată tenis prima dată în clasa I. O vecină se ducea la antranamente şi m-a luat şi pe mine. Mi-a plăcut din prima şi am spus că pot face orive sacrificii ca să ajung campioană”, a spus Diana.
A renunţat la multe, prieteni, ieşiri în oraş şi a trebuit să lipsească mult de la şcoală, iar uneori să facă faţă ironiilor profesorilor care nu înţelegeau că ea se ducea la competiţii să câştiga medalii pentru România. „Unii colegi sunt invidioşi şi răi şi am avut probleme şi cu profesorii care nu înţeleg ce înseamnă un concurs, un campionat, cât trebuie să te pregăteşti”, a explicat Diana.


„Am emoţii când urc pe podium”

Chiar dacă este o campioană şi face parte din lotul naţional de tenis de masă, s-a obişnuit cu greu cu reporterii şi cu camerele de filmat. Încă are emoţii şi nu ştie ce să răspundă atunci când este întrebată „cum a fost competiţia”. „Nu cred că sunt o adevărată campioană. Eu am luat argint acum la europene, dar visul meu este să câştig medalia de aur la individual. Am emoţii când mă întreabă reporterii câte ceva, dar şi când trebuie să urc pe podium ca să primesc medalia, iar când aud imnul îmi vine să plâng”, a spus Diana.
Cel mai greu îi este să stea departe de paletă şi minge atunci când este accidentată. Trebuie să se antreneze câteva ore pe zi pentru că tot timpul are în faţă o viitoare competiţie care trebuie câştigată. „Primul lucru pe care îl fac atunci când mă trezesc este să mă pregătesc de antrenament. Cel mai greu mi-a fost acum câţiva ani când am căzut şi mi-am rupt închietura şi a trebuit să stau 3 luni fără să joc. Au fost cele mai lungi zile din viaţa mea. Mi se părea că nu am niciun rost, îmi lipsea mult tenisul”, a spus campioana.



NĂSCUTĂ
6 octombrie, 1997, Slatina
STUDII
Elevă în clasa a VII-a la Şcoala Eugen Ionescu, Slatina
IDEALURI
Vrea să aibă un frate

CE-I PLACE
Sunt o fire sportivă şi aş practica orice sport, tenis de câmp, baschet, volei, handbal, mă dau cu rolele. Îmi place când după competiţii ieşim cu adversarii noştri la suc.

CE NU-I PLACE
Nu suport oamenii care bârfesc, care îi vorbesc pe alţii pe la spate. Nu-mi plac fetele care au fiţe şi care fură prietenii altora.


Care este atmosfera în lotul naţional de tenis de masă?
Suntem ca o familie, toţi împreună, mereu pe drumuri, ne susţinem unii pe alţii şi ne bucurăm atunci când unul dintre noi câştigă şi îl încurajăm pe cel care pierde. Cu antrenorii şi cu colegii stau mai mult decât cu familia.

Care este programul tău zilnic?
Dimineaţa fac antrenamente, apoi merg la şcoală, iar după aceea din noi antrenamente. Când ajung acasă sunt prea obosită ca să mai fac şi altceva. Dar o medalie câştigată merită tot acest efort.