Aurelia Grosu, doctor în istorie pasionat de Slatina veche

Vrea să publice o carte despre Slatina veche

Este doctor în istorie şi cercetător ştiinţific. Lucrează la Muzeul Judeţean Olt de peste 35 ani şi vreme de 13 ani a condus instituţia de cultură.

Pasionată de istorie şi artă, Aurelia Grosu este unul dintre cei mai activi oameni de cultură din peisajul autohton. Nelipsită de la evenimentele culturale din judeţ, Aurelia poate vorbi despre orice, pentru ea istoria şi arta nemaiavând niciun secret. A început să desluşească tainele disciplinei ei preferate atunci când era numai un copil, iar acum este doctor în istorie. „În clasa a IV-a am făcut istoria, era primul an de şcoală în care studiam această disciplină după trei ani de abecedar, bastonaşe şi liniuţe. Eu am avut o învăţătoare extraordinară care avea marele har de a educa şi învăţa şi îi plăcea foarte mult istoria, se vedea după felul în care ne preda. De atunci am început să citesc povestiri istorice şi în anii următori, pentru că am avut şansa unor profesori buni, prima mea dragoste a rămas statornică“, mărturiseşte Aurelia Grosu. Cu o mamă care o voia medic şi un tată care o vedea studentă la Drept, Aurelia avea să devină muzeograf, spre nemulţumirea părinţilor.

A mutat muzeul în Palatul administrativ

Printr-un concurs de împrejurări, Aurelia Grosu şi-a părăsit locul natal pentru un post de muzeograf la Slatina. „În 1975, după terminarea Facultăţii de Istorie, trei sferturi dintre absolvenţi au fost repartizaţi ca educatori şi învăţători. Întâmplător am aflat că există un post de muzeograf la Muzeul din Slatina. Eu am urmărit un post în Argeş, dar pentru că nu am găsit, fără niciun fel de contacte sau cunoştinţe am venit la Slatina. Am început să văd latura nevăzută a muzeului, a fost o provocare şi mi-am dat seama că facultatea nu m-a pregătit pentru a fi muzeograf. Am urmat cursuri şi m-am perfecţionat la locul de muncă învăţând foarte mult“, povesteşte Aurelia Grosu. A evoluat rapid la locul de muncă, şi dintr-un muzeograf foarte bun avea să devină în 1988 directorul instituţiei. În calitate de şef al instituţiei muzeale a reuşit să „mute“ muzeul în clădirea de astăzi. Palatul administrativ a fost atribuit Muzeului Judeţean Olt în 1997, prin hotărâre de guvern. „L-am obţinut foarte greu, autorităţile locale voiau să dea această clădire insituţiilor mai profitabile. Apoi am luat-o de la început aici, în 1994 am deschis secţia de artă plastică, numită astăzi de actualul director Galeria de artă contemporană Ion Popescu Negreni, o altă emblemă a acestui judeţ. În anul 2.000 am deschis secţia de istorie şi cultură slătineană într-o formulă muzeografică modernă. Am continuat apoi activitatea axându-mă mai mult pe cercetarea ştiinţifică a patrimoniului muzeal şi de îmbogăţirea acestuia cu noi piese“, încheie Aurelia Grosu.


Profil
NĂSCUTĂ. 1 septembrie 1952, Călineşti, judeţul Argeş
STUDII. Doctorat în istorie, Universitatea Bucureşti
FAMILIE. Văduvă, doi copii

Ce-i place
•• „Prima mea pasiune este muzeul, înainte a fost istoria. Îmi place să citesc, să călătoresc, din păcate în ultima vreme din ce în ce mai puţin. Apreciez fair play-ul oamenilor“.

Ce nu-i place
•• „Constrângerile de orice fel. Eu lucrez din pasiune şi vreau să fiu lăsată să fac ceea ce ştiu. Caut să nu observ multe lucruri care nu-mi plac pentru că viaţa ar fi prea tristă. Eu încerc să văd partea plină a paharului. Viaţa este o luptă“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Credeţi că slătinenii au poftă de cultură?
A.G.: Eu cred că nu am găsit noi, oamenii de cultură, cheia colaborării. E adevărat şi că oamenii sunt captivaţi, inundaţi, copleşiţi de alte oportunităţi facile. Tinerii sunt foarte puţin interesaţi de muzeu. Însă îmi aduc aminte că am avut un proiect cu Colegiul „Radu Greceanu“ şi au venit elevii, au văzut muzeul, le-am făcut un ghidaj după care i-am rugat să scrie ce înseamnă pentru ei instuţia muzeală. Am rămas uimită de observaţiile lor, de eseurile lor. De aceea cred că nu am găsit noi cheia.

•• Ce planuri de viitor aveţi?
A.G.: Ceea ce aş vrea eu este să pot publica cercetările făcute în ultima vreme, să îmi public teza de doctorat. Asta nu înseamnă a epata, este o obligaţie să-ţi publici teza de doctorat. Poate am un proiect comun cu directorul Muzeului Judeţean olt, Laurenţiu Guţică, pentru că pe noi ne interesează centrul vechi al Slatinei. Al doilea proiect care mă preocupă este publicarea acestei cărţi despre Slatina veche, la care lucrez, poate în proporţie de 80 la sută e gata. Vreau să fiu sănătoasă, să pot să-mi ajut fetele şi în calitate de bunică nu numai de mamă şi să nu-mi trădez prieten