Anca Toma este triplă campioană naţională la karate

Se antrenează de nouă ani la Clubul Sportiv BU-DO din Slatina şi spune că învăţarea artelor marţiale a făcut-o mai responsabilă, mai pregătită pentru viaţă.

Anca şi-a dedicat copilăria, şi acum adolescenţa, artelor marţiale. La numai cinci ani a păşit în sala de antrenamente a clubului slătinean fără să ştie ce înseamnă karatele. „Când eram mică eram foarte energică. Unul dintre verişorii mei practica karate şi avea deja centura neagră. L-am văzut de câteva ori, a început să-mi placă şi mie şi mi-am dorit să fiu ca el: să pot ridica piciorul la fel de sus şi să fac toate figurile pe care le făcea el atunci. Cu spirijinul părinţilor, care şi-au dorit să fac arte marţiale pentru că au considerat că era bine să învăţ să mă apăr singură, m-am înscris la Clubul BU-DO“, îşi aminteşte Anca Toma. Curiozitatea, ambiţia şi antrenorul au propulsat-o pe Anca pe cele mai înalte culmi.
A cunoscut succesul foarte repede şi i-a plăcut atât de mult gustul lui încât şi-a dorit să fie din ce în ce mai bună. „La început învăţam numai mişcări de bază care, acum, mi se par uşoare. Am apreciat foarte mult că sensei a vorbit cu noi foarte deschis şi ne explica, pe înţelesul nostru, ce trebuie să facem. Domnul Costică Romeo ne înţelege şi ne susţine. Datorită lui am ajuns atât de departe. Nu foarte târziu am început să particip şi la competiţii, iar primul meu premiu l-am obţinut la al doilea campionat la care am participat, la Piteşti, când am fost calificată la lotul naţional“, povesteşte karateca.

Îi ţine locul senseiului

Anca a câştigat de trei ori titlul de campioană naţională la karate, şi în fiecare an s-a calificat la campionatele europene. „În 2009 am mers în Polonia, la europene şi m-am clasat pe locul IV la proba kumite. Deşi m-am calificat mereu la europene atunci a fost singura dată când am reuşit să merg pentru că am fost sponsorizată de tatăl fotbalistului Răzvan Raţ. Noi trebuie să suportăm cheltuielile atunci când avem competiţii şi până acum nu am reuşit să plec decât o dată din cauza problemelor financiare. Am fost dezamăgită pentru că am muncit mult şi nu am reuşit să merg mai departe dar am fost şi bucuroasă că am reuşit totuşi să mă calific“, explică Anca. Adolescenta are centura maro şi este unul dintre cei mai buni sportivi de la club, ţinând locul antrenorului când acesta lipseşte. „Sunt sen-pai atunci când senseiul lipseşte de la antrenamente. Sunt aleasă eu să fac asta pentru că am nouă ani de experienţă. Este destul de greu pentru că sunt mulţi copii mici cu care e mai greu să lucrez. Dar mă ajută sportivii mai mari“, spune Anca.


Profil
NĂSCUTĂ. 6 februarie 1997, Slatina
STUDII. Elevă în clasa a VII-a la Şcoala Eugen Ionescu din Slatina
FAMILIE. Are un frate mai mare

Ce-i place
•• „Iubesc sportul, în special karatele. În timpul liber îmi place să merg în excursii şi să privesc la televizor. Mă relaxez desenând. Apreciez persoanele sincere, altruiste şi îmi plac cei care apreciază ceea ce le-a dat Dumnezeu“.

Ce nu-i place
•• „Să lucrez în plus la matematică. Nu suport minciuna, detest să fiu minţită sau să mint. Nu-mi plac cei care fac lucrurile superficial, fără să pună suflet în ceea ce fac“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Ce planuri ai?
A.T.: Când eram mai mică îmi doream să devin doctor, dar acum aş vrea să plec în Japonia şi să mă fac antrenor de karate. Iubesc karatele şi asiaticii. Vreau să aflu cât mai mult despre artele marţiale şi Japonia este locul cel mai potrivit pentru asta. Îmi doresc ca peste ani să-i iniţiez pe cei mici, aşa cum am fost şi eu odată, în tainele acestui sport.

•• Este karatele un sport potrivit pentru o fată?
A.T.: Da, cred că da pentru că în zilele noastre sunt foarte mulţi oameni periculoşi şi este foarte bine să ştii să te aperi. Le sfătuiesc pe fetele care nu s-au gândit până acum la acest sport să vină la antrenamente. Nu trebuie să arăţi într-un anumit fel sau să ştii ceva despre artele marţiale pentru că totul se învaţă pe parcurs. Sunt de părere că foarte multe fete ar trebui să înveţe tehnici de autoapărare.