Mărturia unui condamnat pentru trafic de marijuana: „Fumează şi tinerii, şi adulţii. Din toate mediile“

Răzvan e pseudonimul unui tânăr sibian, trecut de 25 de ani, care a ajuns să fie condamnat pentru trafic de marijuana. Acum doi ani a fost prins fumând, iar pentru că a oferit un joint şi unui prieten a fost încadrat la oferire de droguri de risc. Urmarea: doi ani de închisoare cu suspendare. Anul trecut, autorităţile l-au prins din nou cu „iarbă“, dar de această dată l-au şi închis preventiv.

În prezent, Răzvan e în arest la domiciliu şi aşteaptă finalul celui de-al doilea proces în urma căruia speră la o pedeapsă tot „cu suspendare“. A acceptat să vorbească, fără a-i fi dezvăluită identitatea.

Reporter: De când ai început să fumezi marijuana?

Răzvan: De la 16 ani. În spatele blocului, cu un prieten. Eram curios şi am încercat. 

Ai devenit dependent?

A fost ok, dar dependent nu am devenit. Până la următorul joint au mai trecut vreo trei săptămâni.

Cam cât de des ai ajuns să fumezi?

Am avut o perioadă, între 20 şi cam 22 de ani, când consumam zilnic. În rest, ocazional. Nu dădeam bani pe ea decât rar, primeam de la prieteni. Când era să fie…

Ţi-ai şi crescut planta proprie?

Păi (zâmbeşte, dând din cap) nu neapărat, dar am văzut câteva plante în toţi aceşti ani crescând în natură, e un sentiment ciudat, plăcut, să vezi cum se dezvoltă, o combinaţie între suspans şi adrenalină, când stai între ele ştiind că există o lege împotriva naturii care le interzice să crească.

De ce fumai?

Îţi mai schimbai starea. Şi pentru că îmi stimula apetitul, mâncarea avea alt gust, mă ajuta fiind şi mai pretenţios la mâncare. Mă ajuta să mă relaxez, îmi amplifica emoţiile şi mă motiva când făceam ceva productiv. Chiar şi atunci când făceam sport aveam altă motivaţie când trăgeam câteva fumuri înainte, asta depinde şi de ce iarbă consumi. Eu o preferam pe cea mai slabă, o sativă românească crescută outdoor - „pipon românesc“ -, pe care poţi să te concentrezi, să citeşti, să lucrezi, să socializezi fără ca cineva să îşi dea seama că eşti fumat. Asta în scop recreaţional. Şi în scop medicinal am consumat pentru ceva probleme de anxietate, de care am scăpat, şi pentru tinitus (acufenă – n.r.), care este un ţiuit continuu în ureche şi la care nu există tratament. Mă ajuta să nu îl mai bag în seamă.

„Cel mai mult îmi plăcea sa fumez cu prietenii undeva departe de oraş, de preferat pe munte, undeva în natură. Şi când voiam să mă liniştesc, ieşeam câteodată singur în cartier, de preferat noaptea, cu mâncare la mine şi un joint, pe o bancă. Fumam şi dădeam de mâncare la patru-cinci câini maidanezi, simţeam că mă încarc cu energie când făceam asta, era o adevărata hrană pentru suflet pentru mine“, Răzvan

Legătura dintre etnobotanice şi marijuana

Cât de răspândit apreciezi că este, în rândul tinerilor, consumul de marijuana?
Acum e destul de răspândit. Iar asta eu cred că se datorează acelor magazine de etnobotanice care erau legale într-o vreme. Multă lume încă mai fumează etnobotanice.

Dar consumul de marijuana îl consideri un fenomen generalizat în rândul tinerilor?

Eu aşa cred. Peste tot, în fiecare liceu găseşti pe cineva care să te ajute să cumperi aşa ceva.

Cum arată lumea celor care fumează şi trafichează marijuana? E o lume a interlopilor, cum vedem prin filme?

Sunt oameni absolut normali. Sunt şi oameni mai în vârstă care consumă. Practic, eu cred că oameni din toate mediile şi păturile sociale mai fumează câte un joint. Sunt mai multe feluri de traficanţi, sunt acei dealeri de cea mai joasă speţă, care vând iarba stropită cu substanţe folosite în producţia de etnobotanice sau diferite amestecuri. La ăştia are acces aproape oricine, chiar şi minori. Din lipsă de informaţie, clienţii lor ajung din consumatori traficanţi intermediari, ca să câştige şi ei un 0,3 grame din care trag 10-20 de lei. Aceştia sunt o problemă pentru societate, căci pentru bani distrug sănătatea şi viitorul multor adolescenţi.

Cum în alte ţări consumul este tolerat, la fel cred că ar trebui să se întâmple şi la noi în ţară. În schimb, ar trebui înăsprite pedepsele pentru consumul şi traficul de etnobotanice. Astea au fost legale o vreme la noi în ţară, iar acum consumul este oarecum tolerat. De aceea poliţiştii nici nu sunt interesaţi acum să îi prindă pe cei cu etnobotanice, căci pedepsele sunt mici, de la şase luni la trei ani. La marijuana, în schimb, care e considerată de risc, pedepsele sunt între doi şi şapte ani. Oricum, tot au mai scăzut pedepsele pentru marijuana, căci pe vechiul cod pedepsele erau între trei şi zece ani. Consider că la ce consecinţe şi la câtă lume a distrus etnobotanicele în toţi aceşti ani cât au fost legale, ar putea să se gândească şi cei din Guvern mai mult la asta. Pentru că nu au fost legale doar patru-cinci luni, au fost câţiva ani şi chiar au lăsat urme. Pot să îl consider chiar şi un fel de atac asupra umanităţii. Majoritatea celor care au consumat în toţi aceşti ani au ajuns nişte oameni foarte uşor de manipulat, care cred orice, mai ales în rândul consumatorilor de sex feminin.

Care e legătura între etnobotanice şi marijuana?

Păi, dacă s-au închis din magazine de etnobotanice, mulţi tineri au căutat altceva. Au ajuns la marijuana chiar dacă pentru unul care a fumat etnobotanice, consumul de marijuana nu prea are mare efect. Trebuie să stea luni de zile ca să îşi revină, până când să mai simtă efectul marijuanei, de exemplu. Pentru un consumator de etnobotanice nu trece o zi - două fără să fumeze. Nu poate. Un consumator de marijuana, dacă are, fumează, dacă nu are, nu fumează. Nu caută disperat să îşi cumpere şi dacă are mai multă nu îl mai atrage „să se spargă“ toată ziua.

Tu ai fumat etnobotanice?

Un timp, da. E diferit faţă de iarbă. Îţi „dă în cap“ în trei minute. Te ţine puţin efectul, dar în timpul ăsta nu mai ştii de tine. Chestia la etnobotanice era că tot timpul apărea câte ceva nou, erau diferite. Astfel că dacă te obişnuiau cu o substanţă, apărea altceva ce puteai încerca. Din anturajul meu am renunţat primul la etnobotanice şi de atunci am încercat, oarecum, să lupt împotriva lor. Încercam să conving în toate felurile pe toată lumea care o cunoşteam să renunţe la ele. Mi-am dat seama că doar dacă o să reuşească să le înlocuiască fumând marijuana un timp pot renunţa de tot. Dar prea puţini au reuşit acest lucru.

Când era asta?

Prin 2009 – 2010 şi a ţinut vreo trei ani până să fie închise magazinele astea. Unde găseai şi pastile şi prafuri şi sare şi tot felul de prostii.

Care crezi tu că sunt principalele diferenţe între efectele etnobotanicelor şi cele ale ierbii?

La etnobotanice devii dependent. Ajungi să nu mai dormi dacă nu fumezi înainte. Cunosc tineri care nici nu pot mânca dacă nu fumează înainte. Iarba, în schimb, nu provoacă dependenţă fizică sau psihică. După ce trece efectul devii dependent fizic pentru că nu te aduce în starea normală în care erai înainte. Consumatorul de etnobotanice rămâne cu o stare urâtă de nelinişte. După ce consumă din nou, de fapt el se afundă mai rău până devine paranoic şi confuz. Te afectează şi locomotor, pur şi simplu ţi se încleştează mâinile şi nu mai poţi vorbi coerent. Te clatini ca şi când ai băut alcool peste măsură şi la faţă imediat te schimbi, devii palid. Cât despre marijuana, contează şi cu cine consumi şi ce consumi, pentru că sunt mai multe soiuri de iarbă cu efecte diferite. Este şi iarba din seminţe modificate genetic, crescută indoor cu îngrăşăminte chimice, care probabil are un efect prea puternic pentru cineva care nu a consumat niciodată aşa ceva. Dar şi aşa nu există supradoză de marijuana, diferă doar concentraţia de THC (ingredientul activ al cannabisului), care în ultimul timp e tot mai mare... Nu se mai prea găseşte iarbă crescută organic la soare, ca înainte. La fel ca şi legumele fără gust din supermarketuri.

Dar se mai găsesc etnobotanice?

Acum, chiar în ultima perioadă nu mai ştiu sigur, căci am fost închis. Dar eu cred că sunt în continuare uşor de procurat, tot timpul aşa a fost.

Prietenul care a devenit schizofrenic

Ce urmări ai observat tu în jurul tău că pot avea etnobotanicele?

Am un prieten care suferă deja de schizofrenie. A ajuns, altfel spus, la nebuni. A devenit dependent, vreo doi ani a consumat în fiecare zi. Iar acum nu mai poţi vorbi cu el. E tot timpul sub sedative, are probleme psihice grave.

Sunt multe astfel de situaţii?

Iniţial credeam că doar cei mai săraci consumă astfel de substanţe. Tineri care au ajuns să fure sau să vândă lucruri din casă, să îşi cumpere câte o bilă de 30 de lei. Dar, de fapt, cred că sunt tineri din toate păturile sociale. Sunt foarte multe situaţii, şi fete, şi băieţi din familii foarte bune. Cunosc persoane care au început să consume şi la 30 de ani şi mulţi minori care după trei - patru ani au ajuns „legume“. Am stat în jurul lor mult timp şi am văzut efectele negative ale etnobotanicelor. Am un prieten care a consumat de la 18 ani, acum are 23 de ani şi s-a ales cu diabet. Apoi, situaţii în care de la electronice şi electrocasnice din casă scoase la vânzare pe nimic sau fete care se vindeau pe câteva plicuri de sare de baie erau la ordinea zilei în timpul funcţionării aşa-numitelor magazinele de vise.

Dar de unde aş putea eu să cumpăr etnobotanice acum?

Nu ştiu să îţi spun acum. Printre adolescenţi dacă vorbeşti afli mai uşor. În plus, mai erau site-uri. Chiar eu, înainte să fiu închis, am găsit un astfel de site şi i-am scris unui procuror din Sibiu să facă demersurile de a închide site-ul de unde puteai cumpăra şi primeau etnobotanicele prin poştă. Aflasem de la prieteni de-ai mei care cumpărau de pe site-ul acela, aşa că am scris să îl închidă, căci ştiu cât de aiurea sunt astea. I-am scris procurorului pe Facebook, nu mai ştiu dacă a văzut mesajul, dar acum site-ul nu mai există. Ştiu că era ieftin de tot, 20 de lei gramul, iar dintr-un gram amestecat cu ceai, se făceau două grame şi vindeau cu 20 de lei, mai departe, 0,1 grame. Deci făceau ceva profit.

Şi ce poţi face cu 0,1 grame?

Pentru a fuma trebuie să pui puţine etnobotanice într-o ţigară, până să dezvolţi o toleranţă.

Deci etnobotanicele sunt sau erau mai ieftine decât marijuana?

Depinde. Sunt etnobotanice care se vând şi cu 200 de lei gramul. 

Pentru Răzvan, marijuana a ajuns precum legumele din supermarketuri: fără gust, deoarece nu e crescută natural

Întâlnirea cu autorităţile

Cum ai fost prins prima dată de autorităţi?

În 2015 am fost prins într-un parc din Sibiu cu punga de iarbă la mine. În perioada aceea a sunat cineva la mama unui băiat care consuma etnobotanice să o anunţe că în parcul respectiv tinerii fumează astfel de substanţe. Mama respectivă a alertat poliţia, iar mai apoi trei băieţi au fost prinşi cu astfel de substanţe. Unul dintre ei avea vreo 30 de bile la el. L-au dus la poliţie, le-au găsit etnobotanicele amestecate cu ceai, i-au dat drumul, n-au păţit nimic. Aşa că, la vreo două săptămâni după, când m-au prins şi pe mine şi prietenii mei, nu m-am speriat mai deloc. „Ce puteau să îmi facă, pentru nişte marijuana?“, ziceam eu în gândul meu. Ăia cu etnobotanicele ajung să îşi dea în cap, pe când iarba… Dar uite că am ajuns să fiu încadrat la droguri de mare risc şi…

Tu crezi că ai avut vreun efect negativ de la consumul de marijuana?

Nu. Atâta doar că… juridic sunt responsabil.

Nu te sperie că vei putea face închisoare?

Păi, ba da, dar acum ce să mai fac? Sper ca la apel să mai scadă din pedeapsă şi să pot primi tot cu suspendare. Dacă e până în trei ani pedeapsa, pot primi cu suspendare. 

A fost dificilă întâlnirea cu autorităţile?

Deloc. Au început să ne controleze, unuia dintre noi i-au găsit 0,2 grame. Când am văzut că ne controlează, am scos punga în care aveam 15 grame şi am pus-o pe bancă lângă mine. Ne-au dus la secţie, am fost amprentaţi, după care ne-au dat drumul. Abia la un an am fost sunat că voi fi trimis în judecată.

Te-ai speriat când ai aflat că vei fi trimis în judecată?

Nu, căci ştiam că voi primi „cu suspendare“. Era prima faptă şi eram acuzat doar pentru oferire, căci am dat unui prieten un joint. Şi am primit doi ani şi o lună cu suspendare. Am făcut apel căci aveam interdicţie de a părăsi ţara, dar între timp am fost prins iarăşi şi… 

Dar tu ai fost condamnat pentru trafic?

Da, căci am oferit un joint. Şi asta e tot trafic, chiar dacă nu ceri bani. Acum, a doua oară, un prieten a zis că am vândut trei grame şi… asta e.

În fiecare cerc de prieteni e cineva „care ştie“

Cam care e preţul dacă vrei să cumperi?

Cam 50 de lei gramul.

Spuneai că sunt oameni din toate mediile care fumează iarbă. De ce crezi că nu vorbesc, dacă spui că nu produce efecte negative?

Am văzut că încep oamenii să mai discute deschis pe acest subiect. Pe Facebook, de exemplu, sunt mai deschişi să recunoască faptul că ei consumă. Dar majoritatea sunt copii, pe care nimeni nu îi ia în seamă. Adulţii, cei mai în vârstă, se tot ascund, de zici că cine ştie ce fac. De frică, libertatea de exprimare e limitată din cauza legii penale şi cineva influent trebuie să vorbească liber despre asta pentru ca cetăţenii să nu mai fie izolaţi unul de altul, blocaţi în faţa unor ecrane de computer sau televizor ori prizonieri în spatele parbrizelor, aşteptând schimbarea.

Cum vezi în România viitorul marijuanei?

Cred că va fi tolerat. Dar nu se ştie când. Şi legalizată, într-un final. Dar va mai dura probabil, sunt mulţi factori care ar împiedica o legalizare

Ai fost prin ţări de acest gen, cu toleranţă la consum?

În Italia, pe o stradă din Bergamo, se vindea iarbă când am fost eu la zece metri de secţia de poliţie. Şi pe o parte şi pe alta a drumului. Şi acolo e ieftină de tot iarba.  Nu îţi face nimeni nimic pentru câteva grame, doar pentru droguri precum cocaina sau ecstasy.

Ai încercat şi droguri mai grele, cocaină, ecstasy sau cele din gama asta?

Am încercat cam tot, dar nu m-au atras. Am încercat doar din curiozitate. Sunt şi mai scumpe şi nici nu prea ai pentru ce, din punctul meu de vedere, să mai încerci. Cum nu cred că are rost nici să fumezi tutun. De patru ani m-am lăsat, după ce am fumat câţiva ani buni.

Acum, în Sibiu, dacă vrei să cumperi marijuana cât de uşor e?

Mult mai uşor decât era înainte să apară magazinele de etnobotanice. Nu există ca prin cercurile oricui de prieteni să nu existe cel puţin cineva care să ştie de la cine ai putea face rost.