Mai are Oltul peşte? Lupta de gherilă a unui român cu braconierii: „Cel mult li se dă o amendă, apoi ne râd în faţă“

Pe Alexandru Mareş ai şansa să îl găseşti mai degrabă pe malurile Oltului, în goana după braconierii care întind plase de kilometri, decât la birou sau acasă. De 16 ani secretar al Asociaţiei pescarilor din Sibiu, Alexandru este una dintre cele mai bune surse referitoare la starea faunei de sub apele Oltului. Faună aproape dispărută în zona Vâlcea şi pentru care lupta încă se dă în zona Sibiului.

Absolvent al Facultăţii de silvicultură, specializarea Pescuit şi vânătoare, Alexandru Mareş (foto jos) a căpătat suficientă experienţă pentru a şti că un braconier de Olt poate câştiga mai multe mii de lei pe noapte. Că pescarii amatori din zona Vâlcea migrează înspre Sibiu din cauză că Oltul a fost ”golit” de peşte în urma avizului de pescuit comercial emis de autorităţile centrale. Şi că peştele din apele curgătoare poate fi mai bine apărat prin protocoale încheiate cu Jandarmeria. Sunt câteva din temele despre care Alexandru Mareş vorbeşte într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.

Reporter Adevărul: Mai are Oltul peşte?

Alexandru Mareş: Judeţul Sibiu stă mult mai bine decât alte judeţe traversate de Olt. Şi eu zic că asta se datorează acţiunilor de combatere a braconajului pe care noi le-am început de mulţi ani.

Cam de când a început goana de noapte împotriva braconierilor?

De 16 ani, de când lucrez, m-am ocupat de combaterea braconajului. Doar că lucrurile au mai evoluat. Dacă, la început, se bracona ziua, în amiaza mare, fără nicio jenă, acum acţiunile s-au mutat pe timpul nopţii. Dacă ne-am dus după ei şi noaptea, au început să îşi ascundă plasele sub apă cu totul, nu agăţate de sticle de plastic care plutesc. Lucrurile au evoluat, iar munca a dat roade şi pentru că echipa s-a mărit. Pe lângă paznicii de pescuit şi mine, în ultimii ani s-au implicat şi membrii comitetului Filialei pescarilor Sibiu, conduşi de preşedintele Romeo Stoicescu. De un astfel de comitet, fiecare asociaţie ar nevoie cu siguranţă, dacă vor să se implice în bunul mers al activităţii.

A crescut numărul braconierilor?

Evoluţia a fost ca o curbă gaussiană. În ultimii ani am avut mult sprijin din partea Jandarmeriei şi pot să spun că s-a diminuat, în judeţul Sibiu, acest fenomen. Avem şi acţiuni de noapte, de patrulare, de pândă, nu mai găsim atât de mulţi.

De unde ştiţi când şi unde să îi căutaţi pe braconieri?

Cu plasa nu poţi să braconezi în orice loc. În 16 ani cred că am reuşit să învăţăm care sunt zonele predispuse braconajului. Facem acţiuni noi, pentru a înţelege ce au în cap şi cum gândesc, mai primim informaţii de la oamenii din sate. Oameni cărora le-am câştigat încrederea şi care ne dau, uneori, informaţii bune care ne ajută să închidem cercul.

Braconierii care îţi râd în faţă

Prindeţi braconierii, confiscaţi plasele, eliberaţi peştele viu. Care e următorul pas pentru a ”închide cercul”?

Noi putem face astfel de acţiuni cu Jandarmeria sau Poliţia. Când braconierii sunt prinşi în flagrant, de acolo este treaba Jandarmeriei să constate infracţiunea. Ei predau braconierul cu toate bunurile Poliţiei, care deschide un dosar de cercetare penală împreună cu Procuratura, de unde ajunge mai departe în instanţă. Şi treaba noastră ca asociaţie se încheie. Ceea ce nu este tocmai în regulă, pentru că deşi vorbim de nişte resurse ale statului, noi cheltuim nişte bani pentru a proteja această resursă a statului. 

Există o statistică potrivit căreia, din 37 de dosare de urmărire penală instrumentate pentru braconaj pe Olt în Sibiu, niciunul nu a ajuns în instanţă. Majoritatea dosarelor sunt închise cu amenzi administrative.

De aceea îşi permit ca a doua zi să fie din nou la braconat. Pentru că nu păţesc nimic, primesc cel mult amenzi modice. Avem braconieri care ne râd în faţă: «poţi să mă prinzi, că şi aşa nu păţesc nimic».

Nu vă revoltă situaţia?

Ne revoltăm şi… unde ajungem? E frustrant, într-adevăr, să te întâlneşti cu unul căruia i-ai mai făcut dosar penal şi acum trei luni şi acum cinci luni. Şi el zâmbeşte calm, îţi dă actele, pleacă acasă. Eu vă asigur că dacă mâine un procuror i-ar sechestra maşina şi toate bunurile folosite pentru braconaj, a doua zi nu l-am mai găsi pe baltă. Dar asta e treaba organelor de anchetă, nu sunt eu în măsură să spun de ce pentru un furt din avutul statului, un organism tot al statului nu dă pedeapsă. Sunt, adevărat, fapte mai grave, dar şi acesta este tot un furt.

4.000 de lei pe noapte

Dar e o activitate atât de lucrativă? Cât peşte poţi prinde, totuşi, din Olt ca braconier?

Sunt cazuri în care s-au  prins sute de kilograme de peşte într-o singură noapte. Dacă vinzi cu cinci, şase sau şapte lei kilogramul, adică sub preţul pieţei, poţi să câştigi 3.000 – 4.000 de lei pe noapte. Nu merită? 

Unde ajunge peştele braconat?

Noi avem informaţii că sunt magazine prin intermediul cărora se vând aceste cantităţi de peşte. E treaba altor instituţii să verifice provenienţa peştelui din magazine.

Se braconează şi iarna?

Oricând se braconează. Am fost recent la o acţiune, cât este Oltul de lat în zona unui baraj erau făcute copci din cinci în cinci metri. Pentru a băga plase.

Cam câtă plasă folosită de braconieri scoateţi din Olt?

Cam 10 – 15 km pe an, cel puţin. Sunt şi ani în care am recuperat din Olt între 20 şi 30 de km de plasă. Am avut, spre exemplu, o noapte în care am scos mai bine de 1,5 km de plasă din Olt. Şi două nopţi mai târziu, încă un kilometru.

În afară de plase, ce mai folosesc braconierii?

„Mireasa“ sau „paraşuta“, care este tot o bucată de plasă de cel mult doi metri diametru, dar lansată cu ajutorul undiţei. Plasa se desface în apă, peştii se prind în ea. Sau mai pescuiesc la „hâţă“, adică prin greblare: lansează ancore foarte mari, trag la întâmplare şi agaţă peştele de spate, de orice. Se practică mai ales iarna, când peştii stau în gropi pe care braconierii le ştiu, sau vara, când crapul iese la suprafaţă şi poate fi văzut.

În Vâlcea, au golit Oltul

Cam care ar fi profilul braconierului de Olt?

Cei mai mulţi locuiesc aproape şi cunosc terenul foarte-foarte bine. În ultimul timp vin foarte mulţi braconieri şi din judeţul Vâlcea. Vin tot cu sprijinul localnicilor. Nu poţi veni din Vâlcea la Scoreiu (o localitate din judeţul Sibiu – n.r.) şi să ştii unde să braconezi. 

De ce ar veni din Vâlcea până la Sibiu? Oltul curge şi pe la ei.

Agenţia naţională de pescuit şi acvacultură a emis autorizaţie comercială de pescuit pe râul Olt, în judeţul Vâlcea. Adică, într-un fel, se braconează legal. Şi acum, acolo nu mai există peşte, pentru că nu îi controlează nimeni. Când au fost date acele autorizaţii de pescuit profesionist, se vorbea că e necesar punct de debarcare, de prelucrare, adică dovada faptului că tot lanţul de prelucrare este funcţional. Că peştele este depozitat în condiţii bune. Dar, carul a fost pus înaintea boilor: au fost date autorizaţii deşi nu există nimic, nici măcar cine să verifice cât peşte se scoate din Olt.

Deci la Sibiu pescarii au noroc cu barajele, care împiedică migrarea peştelui în aval?

Nu ştiu dacă este un noroc. Ştiu că cineva a avut proasta inspiraţie să dea autorizaţie de pescuit comercial pe Olt. Şi situaţia a ajuns scăpată de sub control, din punctul meu de vedere. Astfel de autorizaţii ar trebui date doar celor care au un plan de management foarte bine pus la punct, prin care – spre exemplu – cel care scoate o tonă de peşte, aduce o altă tonă de puiet. Să avem asigurat un ciclu. De aceea nu mai există peşte în acea zonă a Oltului şi pescarii sportivi tind să vină la Sibiu. Pentru că aici mai este peşte. De aceea, însă, vin şi braconierii.

Pescarii care se mută din primăvară pe Olt

Asociaţia de pescari mai aduce puiet în Olt? Se discuta în trecut de astfel de metode de repopulare.

Asta se făcea în trecut, când erau probleme cu poluarea din cauza căreia era un declin al unor specii. Dar, acum, numai din plasele pe care noi le scoatem putem spune că peşte există. Resursa acvatică se dezvoltă mult mai bine în mediul său, decât prin repopulare. Iar cei care pescuiesc recreativ să înţeleagă faptul că acele dimensiuni minime prevăzute de lege nu sunt puse degeaba. Adică să nu ducem acasă puietul doar pentru că avem pisică şi căţel.

Îi controlaţi şi pe pescarii recreativi? Respectă acele dimensiuni minime impuse prin lege?

Pentru că ne-am confruntat cu braconaj la scară industrială, am considerat că dacă un om duce acasă doi-trei peşti sub dimensiunea minimă poate nu e chiar o faptă atât de gravă. Dar pentru că am reuşit să reducem braconajul cu plasele, de anul acesta ne vom orienta şi pe respectarea condiţiilor şi de către cei care practică pescuitul recreativ. Regulamentul pregătit pentru 2017 e mult mai restrictiv.

Unde e mai restrictiv?

Insistăm pe respectarea dimensiunilor, am interzis reţinerea linului, care este o specie foarte importantă în ecosistem. Insistăm să se respecte numărul maxim de beţe legal şi am introdus prevederi care să nu mai permită să îţi faci încă un permis pe numele nevestei, astfel încât cu două permise la tine să pescuieşti cu opt beţe. Regula impusă de noi este că pot pescui doar cei prezenţi cu permis. Te duci până în sat să cumperi apă, scoţi beţele afară nu le laşi prietenului. Şi am interzis cu desăvârşire taberele pe Olt. Mai mult de 21 de zile nu ai voie să campezi.

Existau pescari care stăteau mai mult?

Sunt oameni care din aprilie îşi puneau şi răsaduri pe malul apei, iar după perioada de prohibiţie stăteau pe mal până în octombrie. «Nene, nu ţi-ai cumpărat tu Oltul! Ai standul tău de zece metri şi atât».

„Când prinzi un om de mai multe ori că fură, noi considerăm că prezintă un pericol social. Cu atât mai mult cu cât activitatea lui are un impact asupra mediului. Dar dacă instanţa consideră că pericol social este doar cel care ne dă în cap…“, Alexandru Mareş

Somnul de 90 de kilograme

Câţi pescari mai are Sibiul?

5.200, în toate filialele pe care le avem noi. A crescut numărul celor care au permis, din cauza controalelor pe care le facem mereu şi pentru că facem permanent publică această activitate. În plus, s-a răspândit vestea că aici mai este peşte şi avem mulţi pescari din Alba, Hunedoara, Braşov, Vâlcea, Covasna şi Mureş.

Sunt mai ”civilizaţi”? Eliberează peştii capturaţi, precum în alte ţări?

Există pescari care au înţeles ce înseamnă acest hobby, dar şi o cea mai mare parte care consideră că dacă au dat 100 de lei pe permis au numai drepturi. Dreptul de a prinde cinci kilograme de peşte pe zi.

Cât costă să pescuieşti legal în judeţul Sibiu?

120 de lei pe an. Adică 12 lei pe lună, dacă scădem din an cele două luni de prohibiţie. Cu patru beţe, cu câte două cârlige cel mult. Poţi pescui şi noaptea şi din barcă.

Poveştile pescăreşti nu au dispărut. Care ar fi cea mai mare captură de pe Olt, din ultimul timp?

Nu cred că e poveste pescărească, eu zic că e 90% adevărată: la barajul de la Avrig s-a prins un somn de 90 de kilograme. Vreo două ore a durat drilul.