Sibiu: Virgil Taus, şeful reuniunii de clasă

Chiar dacă de la reîntâlnire la reîntâlnire sunt tot mai puţini, reuniunea promoţiei ’50 de la liceele Gheorghe Lazăr şi Domniţa Ileana este posibilă doar prin implicarea lui Virgil Taus.

Sprinten, jovial şi cald. Aşa îl ştiu toţi foştii colegi pe Virgil Taus, cel care ţine promoţia ’50 de la liceele Gheorghe Lazăr şi Domniţa Ileana încă unită. Ce a mai rămas din promoţia de la jumătatea secolului trecut. S-au făcut deja 59 de ani de când Virgil şi cei aproximativ 150 de colegi ai săi de la şcoala de băieţi au ieşit de pe băncile liceului. Cu trecerea timpului şi înaintarea în vârstă, din grupul de vreo 300 de persoane n-a mai rămas decât o mână de oameni. „Nu toţi cei care n-au venit la reuniune sunt morţi. Suntem tot mai puţini, în proporţie de 60% au murit. Din cei care încă trăiesc, mulţi sunt bolnavi, unii sunt plecaţi peste hotare... La reîntâlnirea din acest an mai venit doar vreo 20 de persoane, băieţi şi fete. Eram mulţi în promoţia noastră, patru clase la Gheorghe Lazăr, patru clase la şcoala de fete, la Domniţa Ileana. În clasă eram vreo 40 de elevi...”, îşi aminteşte Virgil Taus.

Predecesorul său, călcat de tramvai
Virgil Taus nu s-a ocupat de la început de reuniunea promoţiei sale. La primele două întâlniri, de cinci şi de zece ani, organizarea întrunirii seriei de absolvenţi era în sarcina unui alt coleg. Dar s-a întâmplat ca acesta să moară într-un tragic accident chiar la reuniunea de zece ani a promoţiei. „La întâlnirea de zece ani am făcut banchetul acolo unde îl făceam de obicei, la Împăratul Romanilor. Ion Munteanu îl chema pe colegul nostru care organiza reuniunea. Când am ieşit din restaurant, la sfârşitul banchetului, ştiţi cum e după petreceri, Ion a murit călcat de tramvai, chiar pe bulevardul Nicolae Bălcescu. De atunci am preluat eu organizarea”, povesteşte cu tristeţe Virgil.

An de an, în faţa statuii lui Eminescu
Până în urmă cu patru ani, la adunarea promoţiei de 55 de ani, Virgil & Co. se întâlneau din cinci în cinci ani. De atunci, pentru că rândurile s-au rărit, întâlnirea este anuală. „Suntem tot mai puţini. Eu fiind organizator, toate telefoanele sosesc la mine, că a murit cutare, că a mai plecat cutare. Toată lumea apelează la mine, eu sunt şeful lor. Nu şeful de promoţie, şeful reuniunilor. De acum patru ani, la a 11-a reuniune, ne-am decis să ne vedem în fiecare an. Hotărârea este în felul următor. În prima vineri din luna iunie, la ora 11, ne întâlnim în faţa statuii lui Mihai Eminescu din Parcul Subarini, el este patronul nostru spiritual”, afirmă Virgil. După absolvirea liceului, Virgil Taus a urmat cursurile Facultăţii de Metalurgie la Braşov şi a muncit până la pensionare la fabrica Independenţa. „Turnătoria de metale a fost marea mea pasiune. Am fost metalurgul şef al întreprinderii şi am devenit şeful secţiei de turnătorie. M-am ocupat toată viaţa cu metalele”, mai spune omul.

Îi place Adevărul de Seară
„Îmi place să citesc ziarele. La politică am renunţat, citesc în special paginile de sport. Îmi place ziarul dumneavoastră şi în fiecare seară iau trei jurnale, pentru că am doi vecini care nu mai ies din casă şi mă aşteaptă cu ziarul ca pe pâinea caldă.”
Nu suportă lipsa de punctualitate
Cum întâlnirea anuală este programată la oră fixă cu un an în avans, punctualitatea este de dorit. „Nu-mi plac oamenii care întârzie şi cei care nu sunt corecţi”, declară Virgil Taus.

Cum vedeţi Sibiul, atunci şi acum?
V.T.: Sibiul s-a schimbat foarte mult. S-au făcut lucrări foarte frumoase, mai ales în ultimul timp. E bine că s-a lucrat şi la infrastructura de jos, la canalizare, că de 50 de ani nu s-a mai schimbat nimic decât asfaltul.
Ce s-a schimbat în rău în oraş?
V.T.: Rău? Nu văd nimic rău. E uşor să critici... Lucrul care totuşi mă supără cel mai mult este lipsa centurii ocolitoare. Dar, mai mult ca niciodată, am văzut că se lucrează foarte mult zilele acestea la centură, la poduri.