Stiri din Sibiu

Raluca este de cinci ani actor păpuşar la teatrul Gong din Sibiu. Mărturiseşte că teatrul de păpuşi este mai greu decât drama, care rămâne marea ei dragoste. Nu are nici un regret şi dacă ar mai avea o viaţă, tot teatru ar face

Raluca Neacşu este actorul din spatele păpuşilor, este unul dintre puţinii oameni care fac din păpuşi, personaje vii ale lumii copiilor noştri sau de ce nu ale lumii noastre. Lucrează la teatrul Gong din 2005. A venit în Sibiu pentru facultate şi a rămas prinsă în „capcana” oraşului plin de istorie de pe malul Cibinului. Face teatru din clasa a IX-a, de pe vremea în care locuia în Braşov şi-l practică pentru că are o poftă permanent de a descoperi şi de a se descoperi. „Şi mama a făcut teatru în liceu, iar din punctul acesta am fost o norocoasă. Am ales să fac ceea ce-mi place şi am avut sprijin din partea tuturor celor din jur” spune actriţa.

„Teatrul de păpuşi e mai greu decât drama”

A ales teatrul ca meserie, dar spune că teatrul cu păpuşi este mult mai greu pentru că trebuie să convingi copii, nu adulţi. „Copiii ori te cred, ori nu te cred. Oamenii maturi înţeleg că teatrul este o convenţie, dar copiii nu. Până la urmă, tu  ca actor devii copil, dar totşi trebuie să faci ceea ce faci cu mult profesionalism.Copiii sunt cei mai sincere critici şi trebuie să-i faci să accepte ceea ce le dai tu. Ei sunt cei mai sincer spectator din lumea teatrului” spune Raluca.

Primul spectacol pe care l-a jucat la Gong a fost „Cenuşăreasa”. Repetiţiile au durat cam o lună şi cam o lună durează repetiţiile fiecărui spectacol, dar prima ei apariţie pe scenă a fost evident „vizitată” de trac, pentru că până la urmă, orice actor are trac la prima apariţie în public, dar „ faci cumva şi uiţi, scapi practice de toate gândurile parazitare” spune tânăra. Mai mult: „uneori copii se supără pe personajele rele şi spune expresii de genul: dute mă şi pensionează-te, dar fiecare spectacol este altfel, pentru că micii spectatori reacţionează altfel, de fiecare dată” spune ea.

„Teatru-l e teatru şi viaţa e viaţă”

Marea ei dragoste rămâne totuşi drama, dar mărturiseşte că este fericită  şi unde este acum. Teatrul pe care îl practică acum o ajută să rămână tânără, să nu-şi piardă latura jucăuşă, să fie vie. A avut evident noroc de a avea un colectiv prietenos şi deschis. Acasă  nu-i face fetiţei ei teatru de păpuşi, se joacă în alte feluri, dar a adus-o şi la reprezentaţiile ei pe scena teatrului. „În jurul vârstei de doi ani a venit la o piesă şi a început să strige în sală: Mama! Vin şi eu acolo!, iar eu eram în spatele scenei. Noroc că a fost soţul meu şi a liniştit-o, dar nici acum, dacă nu e nimeni cu ea în sală se urcă pe scenă după mine” spune zâmbind Raluca. Raluca nu are altă pasiune decât teatrul şi „dacă ar fi să am încă o viaţă aş face clar teatru, dar aş încerca şi puţină psihologie, dar cred că nu e posibilă încă o viaţă” spune actriţa, aproape convinsă.

Profil

Născută: 24 martie 1980, Braşov

Educaţie: Facultatea de Teatru din Sibiu, ULBS

Familie: Căsătorită, o fetiţă

Ce-i place

„Îmi plac spectacolele bune, să mă joc cu fetiţa mea şi tot ceea ce este frumos” spune relaxată Raluca.

Ce nu-i place

În primul tând sunt revoltată de kitsch-urile de la televizor. Nu-mi place că nicăieri nu se respect ordinea, nici măcar la medic. Nu-mi plac nici lucrurile făcute sub sintagma „las’ că-i bine şi-aşa”, dar sunt foarte mulţi oameni care fac asta. Mai sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar nici nu merită spuse.

Întrebări şi răspunsuri:

Eşti de zece ani în Sibiu, nu te-ai gândit să  pleci niciodată de aici?

Nu aş lăsa Sibiul pentru nimic în lume. Într-un fel mi-am trădat oraşul în care m-am născut pentru Sibiu, dar a meritat. Este un oraş plin de oameni frumoşi şi buni

De ce ai nevoie pentru teatru?

Toată  lumea ar putea face teatru. Este vorba doar despre multă muncă  Eu chiar cred în ideea că 99% este muncă şi 1% este talent, dar te poţi pierde şi pe acest drum. Este importantă măsura tuturor lucrurilor, să faci totul cu măsură, să fii echilibrat