Sibiu: Radu Vancu- „Poezia este un mod de a exista, ca om“

La doar 31 de ani, Radu Vancu este lector la Facultatea de Litere şi Arte din cadrul Universităii „Lucian Blaga“, redactor la revista „Transilvania“ şi a publicat, până în prezent, patru cărţi.

Profil
Născut: 13 iulie 1978, Sibiu
Familie: Căsătorit, are un băieţel
Studii: Doctor în Litere la Universitatea „Lucian Blaga“

Cu siguranţă vă amintiţi momentele din copilărie când eraţi întrebaţi ce vreţi să deveniţi când veţi fi mare. Şi, aproape la fel de sigur, aţi ales la un moment dat meserii precum medic, pompier sau poliţist. Ei bine, Radu Vancu nu a avut niciodată astfel de vise, şi asta pentru a ştiut dintotdeauna că avea să devină scriitor. Mai mult, a învăţat să scrie la o vârstă foarte fragedă, iar dorinţele sale au început să prindă contur încă de mic. „ De fiecare dată când mă întreba cineva, spuneam că vreau să devin poet, scriitor sau compozitor. Îmi amintesc că primii mei bani i-am câştigat chiar din catrenele rimate pe care le făceam la nunţi sau botezuri, iar ulterior, poezia mi-a fost de un real folos , deoarece prindea foarte repede la domnişoarele pe care încercam să le cuceresc“, îşi aminteşte Radu Vancu. Ulterior, chiar dacă a terminat Liceul „Gheorghe Lazăr“, la specializarea matematică-fizică, Radu a ales Facultatea de Litere, tocmai pentru că „mai poţi băga cosmos în poezie, însă nu poţi vârî poezie în formule“, după cum el însuşi consideră.

Scrie o carte despre fiul său
Extrem de pasionat de ceea ce face, sibianul a debutat ca scriitor în anul 2000, când poeziile sale au apărut aproape simultan în revistele „Transilvania“ şi „Timpul“. Mai mult chiar, micile sau marile evenimente din viaţa sa au prins contur în trei volume de poezie publicate în perioada 2002- 2009, iar în anul 2007 acesta şi-a publicat şi lucrarea de doctorat, denumită „Mircea Ivanescu. Poezia discretiei absolute“. „ Pentru mine, poezia este un intertex perpetuu între viaţă şi cărţi. De exemplu,când am scris despre sinuciderea tatălui meu, când eu aveam 19 ani, nu a contat doar rememorarea nudă a evenimentului propriu-zis, ci şi diversele moduri în care literature a putut să vindece această traumă“, explică scriitorul, care lucrează în prezent la o carte dspre fiul său, o carte pe care a început-o în luna iulie a anului trecut, reuşind deja să dea naştere la peste 40 de poeme până în prezent.

„Meseria de profesor mă face să mă simt nedrept de privilegiat“
În afară de faptul că îşi exprimă gândurile în cărţile pe care le publică, Radu Vancu încearcă zi de zi să le transmită din pasiunea sa pentru poezie şi studenţilor sibieni, din postura de profesor, în care se află de opt ani. „ Această postură mă face să  mă simt nedrept de privilegiat, pentru că nu ştiu câte persoane din lumea asta reuşesc să primească un salariu pentru pasiunea lor. Practic, trebuie să le vorbesc studenţilor despre poezie şi pentru asta perimesc şi bani“, spune lectorul Radu Vancu. Cât despre studenţi, acesta consideră că sunt împărţiţi în două categorii. „ Este adevărat că jumătate din studenţi sunt opaci la poezie şi la literatură, dar în cealaltă jumătate se găsesc an de an oameni teribil de vii şi de reactivi, care văd poezia ca pe un mod de individuaţie, de construcţie a sinelui, iar fiecare astfel de om justifică meseria mea“, completează Radu Vancu.

Ce-i place
„Acum, cel mai mult îmi place să mă joc cu Sebastian, băieţelul meu, şi să-i fac baie în fiecare seară“, spune Radu Vancu
Ce nu-i place
„ Nu-mi plac rarele momente în care diverse circumstanţe mă fac să mă simt un om bun şi, în general, nu-mi plac oamenii care spun că sunt buni.

Întrebări şi răspunsuri

Care este poetul pe care îl apreciaţi cel mai mult?
Mircea Ivănescu, deoarece prin el am descoperit marea poezie contemporană universală şi am înţeles că poezia nu este un proiect intelectual, ci un mod de a exista, ca om. El este neverosimil de modest şi de uman pentru un om propus de câteva ori la Premiul Nobel pentru literatură şi, dacă pentru el poezia a putut funcţiona ca principiu al autoconstrucţiei, atunci mi-am spus că asta trebuie să încerc şi eu şi asta trebuie să cer poeziei.
Ce aţi alege între postura de profesor şi cea de scriitor?
Din fericire, nu se pune problema asta, deoarece norma didactică este suficient de mică pentru a-mi lăsa timp şi pentru scris. Însă profesor nu am fost întotdeauna, la 17- 18 ani am fost şi hamal sau culegător de coacăze, de exemplu, şi, indiferent de ce am făcut, nu am renunţat niciodată la scris.
Ce faceţi în timpul liber?
Nu simt că am timp liber, pentru că nu simt că aş avea vreo bucată de timp ocupată.