Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Sibiu: Mugurel Frăţilă este prietenul bolnavilor psihic

adevarul

Publicat: 15.12.2009 16:51

Ultima actualizare: 09.08.2022 16:52

Mugur Frăţilă a deschis un centru de zi pentru cei cu afecţiuni psihice.

Psihologul Mugurel Frăţilă este fondatorul unei asociaţii care se ocupă cu reintegrarea în societate a persoanelor cu tulburări psihice.

Este psiholog de 13 ani şi nu are pacienţi, ci prieteni. Mugurel Frăţilă îşi practică profesia cu mare pasiune şi face ca fiecare nouă zi petrecută alături de prietenii lui, aşa cum îi numeşte pe cei cu afecţiuni psihice, să fie o pledoarie pentru şanse reale la o viaţă normală. „Totul a început printr-o preocupare mai mult sau mai puţin ezoterică pentru om şi mintea umană. Preocuparea era existenţială, ezoterică, filosofică. Simţeam că voi merge într-o direcţie de genul acesta, deşi nu aş putea să spun ca totul să fi fost foarte logic. Mic fiind, cam pe la 11-12 ani, mă preocupa inconştientul, părea a fi un domeniu pe cât de misterios, pe atât de plin de resurse. Eram cam mic pentru astfel de gânduri, într-adevăr. Spre exemplu, în pozele cu mine bebeluş eram foarte încruntat“, povesteşte amuzat Mugurel Frăţilă.

Şi-a finanţat cabinetul reparând aparate foto
Are cabinetul particular din 2001 şi spune că n-a fost deloc simplu, financiar vorbind, să-l pună pe picioare. Dar, cu ajutorul hobby-ului său, fotografia şi aparatele de fotografiat, a reuşit să-şi finanţeze debutul ca psiholog independent. „Pasiunea pentru fotografie s-a transformat în pasiunea pentru aparate foto iar aceasta în pasiunea pentru depanat aparare defecte. Am ajuns să mă pricep şi aşa am găsit o modalitate de a plăti chiria cabinetului“, îşi aminteşte psihologul. Tot datorită preocupării sale pentru aparatele foto a întâlnit-o pe cea care avea să pună la dispoziţie spaţiul pentru primul centru de zi din Sibiu destinat persoanelor cu afecţiuni psihice. „Centrul de zi este din 2003, dar ideea a început să fermenteze în mintea mea încă de când lucram în spital. Pe atunci, spitalul de psihiatrie era singura opţiune pentru persoanele cu tulburări psihice. Problema majoră a acestor persoane era că ei vegetau între două internări, de la spital mergeau acasă, într-un univers în care erau excluşi. A început să mă obsedeze ideea de a face ceva în comuitate pentru integrarea acestora. Şi am deschis atelierul de creaţie într-un garaj pus la dispoziţie de o doamnă pe care am cunoscut-o atunci când a venit să-i repar aparatul de fotografiat“, relatează Mugurel Frăţilă.

Asociaţia sa, un simulator al vieţii reale
Astfel a organizat în comunitate un centru care oferă celor care altfel ar fi ostracizaţi, programe de terapie ocupaţională şi servicii de asistenţă socială. De şase ani a înfiinţat şi asociaţia TONAL care promovează acţiunile pentru şanse egale şi reale, garantarea demnităţii persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi familiilor acestora şi promovarea unei societăţi bazată pe armonie socială. „Asociaţia încearcă să fie un simulator al vieţii reale pentru aceste persoane care sunt excluse sau se autoexclud. Aici mergem la film, la teatru, gătim, pictăm, facem un grădinărit, lucruri normale pentru noi ceilalţi, dar o provocare pentru ei“, explică psihologul.

Ce-i place
Pasionat de artă fotografică, a ajuns să colecţioneze aparate, de la cele mai vechi, la cele moderne, acum având în jur de 60 de aparate. „Colecţia s-a structurat în timp, mi-am dat seama că a devenit o colecţie prin 2002. Sunt în cutii şi îmi tot promit să le scot şi să amenajez o încăpere unde să le expun“, declară Mugurel Frăţilă.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac clişeele. Am oroare de kitsch, care este tot un clişeu, dar la un moment dat chiar l-am studiat. Nu-mi place praful, orice praf, făcusem o obsesie pentr praf mai ales când curăţam aparate. Bine, nu este ceva patologic“, precizează psihologul.

Întrebări şi răspunsuri
Ce previziuni dai pentru viitorul asistenţei sociale în Sibiu?
O ultimă realizare de care sunt mândru e că am participat la Masterplanul în Domeniul Asistenţei Sociale care prefigurează liniile de dezvoltare a asistenţei sociale în Sibiu în următorii zece ani. Dacă lucrurile ar evolua ca în plan, peste zece ani vom avea o asistenţă de top.
Cum va arăta asociaţia atunci?
Există două variante. Una pesimistă, în care nu o să ne dezvoltăm şi o să rămânem la stadiul de acum, să desfăşurăm activităţi cu caracter terapeutic cu un grup mic. Cea mai optimistă previziune ar fi să ne dezvoltăm puternic şi să avem centre de zi şi de consiliere în fiecare cartier.