Sibiu: Ioan Gligor Stopiţa, poetul care cunoaşte toate secretele vinului

Ioan Gligor Stopiţa

Autor a trei volume de poezie şi colaborator la mai multe reviste de cultură, Ioan Gligor Stopiţa lucrează de trei ani la una dintre cele mai căutate crame sibiene.

Profil
Născut: 13 martie 1951, Ghijaşa de Jos, jud. Sibiu
Studii: Liceul Teoretic din Agnita
Familie: Căsătorit, are două fete

Un om deschis şi extrem de vorbăreţ, care pune o pasiune extremă în tot ceea ce face. Aşa este Ioan Gligor Stopiţa, un sibian care şi-a pus amprenta în domeniul cultural de-a lungul timpului, iar de trei ani se ocupă de vânzarea de vin la o cramă din oraş.

Provine dintr-o familie de poeţi
Sibianul a lucrat aproape toată viaţa ca şef de depozit la una dintre cele mai mari fabrici din oraş şi spune că i-a plăcut meseria sa, chiar dacă  în tinereţe îşi dorea să devină preot. „ M-am angajat pe postul de şef depozite imediat după ce am eşuat la «fabrica de popi», din cauza unor probleme de sănătate. Aveam în subordine mai multe depozite, la care coordonam şi verificam întreaga activitate. Mi-a păcut ceea ce făceam pentru că aveam libertate, mă plimbam mult şi nu eram obligat să stau într-un singur loc. Eram o persoană foarte activă“, îşi aminteşte Ioan Gligor Stopiţa.
Predispoziţia către literatură şi scris a dobândit-o în anii de liceu, cititul fiind una dintre preocupările sale de bază încă de mic. „ Pasiunea pentru poezie a fost dobândită de la tatăl meu, care scria poezie populară. Mie mi-a plăcut însă întotdeauna să citesc şi îmi amintesc că, în clasa a IV-a, «Insula misterioasă», m-a surprins atât de mult încât am încercat să pun în aplicare ceea ce am citit acolo. Din liceu am început să citesc sistematic, să fac o selecţie a cărţilor pe care le lecturam. Atunci am început să intru în contact cu oamenii de litere din oraş şi tot atunci  a fost şi perioada în care am început să şi scriu poezie“, îşi aminteşte poetul.

Trei volume publicate
Chiar dacă a scris încă din liceu, primul său volum de poezie, „Ziduri dărâmate, visuri torturate“ a apărut în anul 2004, după ce s-a pensionat, iar în 2005 şi 2008 a scos alte două cărţi. Spune că scrie orice fel de poezie, aceasta reprezentând pentru el „un sentiment, o aprindere, o ardere“. În plus, Ioan Gligor Stopiţa este secretar de redacţie la revista „Rapsodia“, a Cenaclului Literar „George Topârceanu“ din Sibiu şi redactor şef la revista trimestrială „Intercultural“, care apare la Iaşi. Mai mult chiar, acesta are în lucru un volum de eseuri şi a patra carte de poezie, pe care speră să o scoată până la sfârşitul acestui an.

Cenaclul de la cramă
De trei ani însă, sibianul lucrează şi la una dintre cramele din Sibiu, unde clienţii pot găsi cel mai bun vin de Panciu. Spune că a luat decizia de a se angaja pe acest post tocmai din dorinţa de a face rost de un venit suplimentar, care să îl ajute în pasiunea sa pentru literatură şi lansarea a cât mai multe volume.   „Lăptăria lui Stopiţă“, aşa cum a fost denumită crama de prietenii poetului, este acum şi un fel de cenaclu literar, loc de întâlnirea al poeţilor, profesorilor sau ofeiţerilor din Sibiu. Nu este un  băutor de vin, dar a ajuns să cunoască în detaliu calităţile vinului perfect. „Un vin bun trebuie să aibă un aspect limpede, să fie plăcut la gust şi să nu aib niciun fel de aditivi“, explică sibianul. 

Întrebări şi răspunsuri
Cum se împacă meseria cu pasiunea pentru scris?
Extrem de bine. Aici vin tot felul de persoane, de la ofiţeri, la profesori universitari sau colegi de la revistă, cu care dezbatem diferite subiecte şi teme importante. În plus, am tot timpul la mine câteva caiete pe care îmi aştern gâsndurile, tejgheaua fiiind foarte bine delimitată: o parte este pentru vin, iar cealaltă, pentru scris.
Ce planuri aveţi pentru viitor?
Cel mai important este să reuşesc să scot cel de-al patrulea volum de poezie, pe care momentan îl am în lucru şi să pot să continuu cât mai mult cu activitatea de la cele două reviste.

Ce-i place
Ioan Gligor Stopiţa spune că îi place tot ce este frumos. „ În ărimul rând, îmi place poezia, fără de care cred că nu aş putea exista. Îmi place şi muzica, în special cea clasică, dar şi călătoriile. În România există foarte multe zone frumoase, care merită văzute, dar pe care, mulţi dintre noi, nu ştim să le apreciem aşa cum trebuie“, spune sibianul.
Ce nu-i place
„Nu-mi place politica şi oamenii prefăcuţi. Oricum am fi, trebuie să arătăm exact cine suntem, nu să încercăm să părem altceva“, completează Ioan Gligor Stopiţa.