Sibiu: Generalul Ioan Dinu: „Mi-am dorit să fiu cel mai bun“

Generalul de infanterie în rezervă Ioan Dinu dă ca reţeta sigură a unei cariere frumoase cultul pentru muncă şi dorinţa de a fi cel mai bun.

Este un om impozant, mare la stat şi mare la sfat, care, dincolo de rigurozitatea profesiei care l-a îmbrăţişat toată viaţa, nu se sfieşte să arate mărinimia şi largheţea sufletului său. Ioan Dinu este general în rezervă şi are o fructuoasă carieră în învăţământul militar şi de masă. Mărturiseşte că doar prin muncă a ajuns să urce toate treptele ierarhice, prin muncă şi îndemnat de dorinţa de a fi cel mai bun. „Îmi pare bine că am urmat o carieră militară. Mi-am făcut datoria de suflet faţă de ţară, datorie pe care mi-au sădit-o dascălii mei. Am avut şi şansa ca de-a lungul carierei să lucrez lângă oameni care mi-au dat posibilitatea să explodez în profesie, să mă desfăşor. Iar ţelul meu a fost ca mereu să muncesc şi să ajung să fiu cel mai bun. Şi întotdeauna mi-am realizat obiectivele aşa cum mi-am propus“, declară Ioan Dinu.

În liceu, muncea în fermă
Comandant de subunitate, lector în catedra de ştiinţe sociale din Academia Forţelor Terestre din 1978 până astăzi, şeful secţiei Învăţământ şi şeful Cercului Militar timp de zece ani, director din 2002 în 2005 la Centrul Judeţean Cindrelul - Junii Sibiu şi preşedintele filialei Sibiu a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Ioan Dinu este omul faptei şi nu al vorbei, om devotat planurilor şi ţintelor fixate. „Cariera militară necesită o anumită rigoare şi planificare atentă a resurselor şi posibilităţilor. Am învăţat asta de mic“, spune omul. Se uită apoi în spate, la începuturi, la ceea ce l-a determinat să meargă pe acest drum. Ne lasă astfel să aflăm că lipsa unei situaţii financiare bune l-a îndemnat să intre în rândurile armatei. „Mie mi-a plăcut mereu să citesc, să aflu, să cercetez. Dar după doi ani de liceu civil, timp în care lucram la fermă ca să mă întreţin, mi-am dat seama că nu mai am cum să continuu. Cum îmi doream foarte mult să fac liceul în continuare, am ales liceul militar“, îşi aminteşte generalul începuturile, care păreau fi întâmplătoare atunci.

Empatizează cu studenţii
A ales studiul ştiinţelor socio-umane şi spune că asta l-a împlinit. „M-am orientat pe partea de ştiinţe socio-umane, m-a ajutat să mă dezvolt, mi-a dat o anumită perspectivă în cunoaşterea filozofiei, sociologiei, a ştiinţelor care vizează evoluţia omului“, precizează profesorul. Cât despre studenţi, munca cu aceştia este una din cele mai mari satisfacţii a carierei sale. „Lucrul cu studenţii este o plăcere. Aşa cum dascălii mei au făcut cu mine, şi eu am vrut să le dau tot ce am acumulat până acum. Ştiţi care-i primul lucru pe care-l fac înainte să încep un curs sau un seminar? Mă aşez în bancă să văd dacă de acolo se înţelege ce le spun, mă pun în situaţia studentului“, povesteşte generalul în rezervă.

Ce-i place
„Îmi place să citesc, cărţi de filozofie, sociologie, ştiinţe politice, citesc istorie mult. Încerc să fiu cât mai apropiat de perioada pe care o trăiesc. Îmi place să organizez activităţi cu studenţii, e o mare plăcere să vezi că cei tineri te caută şi îţi cer să le dai şi lor din experienţa ta“, declară Ioan Dinu.

Ce nu-i place
Este sincer şi spune franc în faţă interlocutorului ce gândeşte, astfel că aşteaptă acelaşi tratament. „Nu-mi place minciuna, sunt un om dintr-o bucată. Mai bine îmi spui în faţă ce nu-ţi place sau că nu-ţi place de mine decât să mă perii. Eu sunt un om direct“, subliniază generalul.

Întrebări şi răspunsuri
Pe scurt, cum vedeţi învăţământul militar actual?
E greu de spus în două cuvinte. Este un sistem performant iar bucuria mea cea mai mare este că foarte mulţi din studenţii noştri ajung să conducă înalte structuri, de multe ori chiar cu bătălie la vârf cu omologii lor europeni.
Copii dumneavoastră v-au urmat. Puteau să n-o facă?
Probabil au simţit în casă acea disciplină şi mi-au călcat pe urme. Oricum, în tot ceea ce faci trebuie să pui suflet, că altfel, doar treci prin viaţă. Am o familie foarte unită şi meritele sunt ale soţiei care a ştiut mereu să asigure pacea şi liniştea în familie. Ea s-a ocupat de creşterea şi educarea copiilor.

Profil
Născut: 5 decembrie 1948, judeţul Argeş
Studii: Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri, arma Infanterie (1969); Facultatea de Ştiinţe Politice (1978); Facultatea de Sociologie (1991); Doctor în Ştiinţe Militare, specializarea Sociologie Militară (1999)
Familie: Căsătorit, are doi copii