Sibiu: Carmen Stoica, şeful bibliotecii Academiei Forţelor Terestre
0
Sibianca Carmen Stoica lucrează de zece ani în Biblioteca Universitară a armatei şi în ultimii doi ani are grijă de cele peste 120 de mii de volume din poziţia de şef.
Carmen Stoica exprimă bunătate şi căldură sufletească, dar arată prin orice gest multă putere şi tărie de caracter. De doi ani este şef la Biblioteca Universitară a Academiei Forţelor Terestre Sibiu, loc în care munceşte de un deceniu. „Biblioteconomia a fost un concurs de împrejurări. Faptul că mi-a plăcut să citesc de când mă ştiu – tata a fost cel care mi-a deschis de mică apetitul pentru lectură – şi poate o părere „idealizată” despre ceea ce înseamnă o bibliotecă m-au făcut să dau în 1999 un concurs pentru ocuparea unui post de bibliotecar în Academie. Atunci tocmai intrasem în şomaj după 12 ani de muncă în aceeaşi întreprindere. Dar rezultatul a fost unul fericit, pentru că m-am angajat în Academie, unde sunt şi acum“, povesteşte Carmen Stoica.
Adoră clasicii ruşi
Asigură conducerea bibliotecii, răspunde de organizarea şi funcţionarea acesteia, coordoneză activitatea din sectoare, întocmeşte raportul anual de activitate, strategia de dezvoltare a bibliotecii, statistici şi informări şi îndatoririle sale continuă pe alte cinci rânduri. Lui Carmen cel mai mult însă îi place că munca sa presupune contactul cu oamenii. „Satisfacţia cea mai mare este că lucrez cu oameni de diferite vârste şi diferite categorii, de la studenţi la cadre militare, majoritatea oameni formidabili“, explică Carmen Stoica. Când are timp citeşte tot, de la clasicii ruşi la contemporanii americani, de la romane la teatru. Nu şi poezie. „Şi să nu mă întrebaţi de ce nu citesc poezie că nu ştiu. Dar trebuie să recunosc că n-am mai citit de mult o carte bună. Ceva «lectură de vacanţă», uşoara şi fără prea multă concentrare. Cărţile mele preferate sunt romanele lui Agârbiceanu şi ale lui P.D. James iar «Poduri suspendate» ale lui C.I. Bogdan m-a marcat cu adevărat“, precizează Carmen Stoica.
„O bibliotecă este vie prin spiritul şi oamenii ei“
Îşi desfăşoară activitatea printre 120 de mii de volume dar spune că ceea ce face este mai viu ca multe alte meserii. „Categoric, personalul unei biblioteci este cel care însufleţeşte instituţia, care pune în mişcare circuitul de idei şi de valori, tot el fiind şi cel ce îi creează utilizatorului spaţiul metafizic iminent unei interiorizări, fără de care actul adevărat al lecturii ar eşua. Nicolae Iorga spunea, frumos şi adevărat că «O bibliotecă este vie prin spiritul şi oamenii ei. Nimic nu este mai actual şi mai intens decât pulsaţia inefabilă a unei cărţi»”, declară şeful bibliotecii care este la bază inginer. „Am o minte analitică, îmi place să lucrez cu cifre, formule şi statistici, să fac calcule, estimări, evaluări. Am terminat un liceu teoretic, secţie reală şi la acel moment părea cea mai bună opţiune. Dar în România actuală nu poţi face ceea ce îţi place cu adevărat că mori de foame“, conchide Carmen Stoica.
Ce-i place
„Îmi place muzica foarte mult, mă ajuta să mă bucur din plin de fiecare moment frumos din viaţă, îmi plac filmele de calitate şi mi-ar place o casă în care să am tot ce îmi doresc, din care să nu lipsească nimic. Îmi mai place să călătoresc şi să fiu în compania prietenilor“, declară Carmen Stoica.
Ce nu-i place
Este o persoană cu mult bun simţ astfel că nu apreciază nimic din ce contravine acestuia. „Nu-mi plac compromisurile, impostura, aroganta nejustificată, oamenii bădărani, fără maniere, lumea gălăgioasă şi conflictele“, precizează doamna Stoica.
Întrebări şi răspunsuri
Ce visuri aveaţi în liceu şi la ce visaţi acum?
Nu mai ştiu, oricum difereau mult de cele ale tinerilor de azi. Acum prea multe nu am. Vreau să trăiesc într-o ţară în care legile şi regulile să fie respectate şi care să asigure un trai decent în funcţie de efortul depus, vreau să am nepoţi cărora să le fie drag să traiască aici. Vreau să am linişte şi stabilitate.
Care este jobul ideal?
Nu cred că exista aşa ceva. Asta ar însemna un amalgam perfect între ceea ce ţi-ai dori si ceea ce poţi să faci, între aptitudini şi aspiraţii, între vise şi realităţi.
Ce perioadă aţi vrea să retrăiţi?
Dacă s-ar putea, m-aş întoarce în copilărie. Şi nu cu mintea de acum, ci cu cea de copil.
Se încarcă comentariile...
