Sibianul care făureşte cu pasiune tancuri în miniatură

Florin transformă cu migală machetele de tancuri din al doilea război mondial în adevărate opere de artă.

Dacă nu îl cunoşti pe Florin, nici nu ai zice că din mâinile sale ies adevărate bijuterii care îi lasă cu gura căscată pe oameni în toată firea, darămite pe copii sau pasionaţii de machete în miniatură. Mutat de vreo doi ani la Sibiu, tânărul de 34 de ani nici nu visa în 2009 că un cadou îi va schimba probabil pentru totdeauna viaţa. „Un prieten drag mi-a făcut cadou la mutarea aici în Sibiu două cutii cu kit-uri, cu tot tacâmul ca să zic aşa, adică cu vopsele, pensule, etc. Mi-au stârnit interesul imediat ce le-am deschis” mărturiseşte Florin. Pasionat încă din copilărie de tot ceea ce înseamnă modele de tancuri şi strategii de război, pentru el cadoul a venit practic ca o mănuşă care să acopere o pasiune ce a stat ascunsă în sufletul său. „Recunosc că mai demult, în copilărie aveam un profesor care avea ceva colecţii de machete de avioane ruseşti. Mereu mă uitam la ele şi visam cu ochii deschişi ca într-o zi să am io aşa ceva” mai spune David.

Hobby transformat în pasiune
Florin s-a pus pe lucru la cadoul primit şi aşa a reapărut pasiunea de a face lucruri în miniatură, atent meşterite cu o meticulozitate şi precizie ieşită din comun. La primul tanc, un Tiger nemţesc, Florin a lucrat timp de trei luni. Acum alocă cel puţin 30 de minute pe zi pentru a mai ansambla câte ceva la machetele la care lucrează. „Sunt zile în care lucrez şi câte două ore, dar nu mai mult. Nu mă plictisesc deloc. Pe măsură ce colecţia a crescut, am prins gustul şi mai tare. Acum vreau să le fac cât mai complexe” mărturiseşte acesta. Colecţia a ajuns acum la zece modele. Ca orice „modelator” de astfel de machete, Florin ia pulsul pieţei româneşti şi internaţionale.

„Şcoala spaniolă este e cea mai bună ca să zic aşa. În România există o comunitate a noastră pe forumuri. Românii sunt destul de buni şi ei” spune Florin. Singurul „of” al său este legat de magazinele de specialitate. „În România există doar pe internet câteva magazine, dar în general ne strângem mai mulţi şi cumpărăm din Polonia. Facem o comandă comună şi apoi împărţim costurile” mai explică Florin. Ca să fie operă de artă fiecare machetă trebuie să fie cât mai apropiată la final de modelul real. Întrebat dacă modele sunt de vânzare Florin a dat rapid şi fără ezitare un răspuns.

„Nu mă tentează să le vând. Asta şi pentru că aş obţine probabil un preţ slab în comparaţie cu munca făcută, dar şi pentru că modelele astea sunt ca şi copiii mei. Ţin mult la ele” mărturiseşte tânărul în timp ce cu coada ochiului îşi admiră cele zece modele făurite.

Ai lăsat Bucureştiul ca să te muţi la Sibiu. Nu îţi pare rău?
Nu. E foarte bine aici şi am făcut o schimbare inspirată alături de soţia mea. Mă săturasem de Bucureşti şi acel stres cotidian. Asta nu înseamnă că reneg Capitala. Câteodată m-i se face dor. Nu m-aş întoarce însă prea curând acolo.

Ce te-a surprins cel mai tare în Ardeal?
De departe calmul oamenilor de aici. Nu îi vezi răstindu-se unul la celălat pe stradă, sau înjurând. Asta m-a impresionat din capul locului.

Ai un job care îţi permite să lucrezi de acasă. Cum e?
Ai avantaje şi dezavantaje. Avantaje ar fi că practic nu trebuie să te deplasezi şi îţi planifici treaba aşa cum vrei tu, iar dezavantaje ar fi că există un risc de sedentarism ca să spun aşa şi faptul că nu eşti într-un mediu în care să fi înconjurat de colegi.

Ce-i place:
„Îmi place mult să merg cu bicicleta şi mă bucur că în Sibiu chiar am unde să fac plimbări de acest gen. Salut iniţiativa celor de la Primărie de a face aceste piste minunate pentru biciclişti”.

Ce nu-i place:
„E aici am ceva obiecţii. Nu îmi place faptul că străzile secundare nu sunt întreţinute aşa cum trebuie. Parcă ar fi o boală naţională. Şi nu îmi place deloc mitocănia. O detest”

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe sibiu@adevarul.ro!

Click pe imaginea de mai jos pentru ultimele noutăţi de la Sibiu: