Sibiu: Sever Purcia, fost psiholog, actual romancier

Conferenţiar universitar şi fost şef al secţiei de Psihologie din cadrul Universităţii  „Lucian Blaga“, Sever Purcia scrie acum beletristică.

„Am făcut teologia din ruşine“, a început să-mi povestească Sever Purcia fragmente din viaţa sa. E vorba de ruşinea de a nu-şi respecta promisiunea făcută. „Asta vroiam să fiu, preot, şi am venit la Sibiu foarte convins că o să mă preoţesc. Dar după trei ani şi jumătate de studiu, în anul patru, înainte de licenţă, m-am retras. Pentru că numai de popă nu eram bun, pentru că am văzut că ideeile mele nu coincideau cu ceea ce am găsit acolo că trebuie să fie un preot. Am fost foarte dezamăgit“, îşi aminteşte Sever Purcia. Chiar dacă n-a devenit preot, studiile teologice au ajuns să-l îndrepte către psihologie, care este tot un fel de religie, aşa cum vede situaţia domnul Purcia.

A fost asistent şef la spitalul judeţean
„Atunci era un fel de teroare stalinisto-dejistă împotriva bisericii şi ideii de Dumnezeu şi eu am abordat problema spirituală din punct de vedere psihologic. În definitiv, actul religios este un proces psihic care este prezent în toată istoria omenirii. Oamenii au trăit mereu cu crezul în ceva, pentru că dacă n-ar crede, n-ar putea înţelege fenomenele vieţii. Latura psihologică este mai greu de pătruns pentru că nu se materializează, nu se vede“, declară Sever Purcia. Dar, după teologie şi înainte de facultatea de psihopedagogie, Sever Purcia a absolvit Şcoala Tehnică Sanitară şi, câţiva ani, a profesat ca „soră“ şefă, aşa cum i-a fost trecut în cartea de muncă, la secţia Fizioterapie din cadrul Spitalului Judeţean Sibiu. „Eu eram asistent şef, dar ei au trecut soră şefă. Foarte multe glume au ieşit pe seama asta“, povesteşte zâmbind Sever Purcia.

Îndemnat de prieteni să scrie romane
Sever Purcia a fost profesor de psihopedagogie la Şcoala pentru Deficienţi Mintali, profesor de logopedie la Centrul Logopedic, inspector şcolar, director al Casei Corpului Didactic, lector şi conferenţiar universitar la Universitatea „Lucian Blaga“ Sibiu în ultimii şase ani înainte de pensionare. În total, mai bine de patruzeci de ani de carieră în învăţământul special şi de masă. „Toate etapele m-au definit ca om. Sunt de principiu că orice om are o perioadă de dezvoltare psihologică care durează până în ziua finală a existenţei, posibil, şi după aceea“, precizează Sever Purcia. În urma vastei sale experienţe cu omul şi în mintea omului, Sever Purcia a colaborat la realizarea mai multor cărţi şi a scris articole de specialitate. Dar, din 2006, scrie şi beletristică. „Ca orice om, mai corespondam cu anumite persoane şi aveam un stil epistolar care i-a făcut pe prieteni mei să mă îndemne să scriu. Când mi-a apărut şi convingerea că am ce să spun, am început să scriu. Până atunci doar lucrări de specialitate“, subliniază conferenţiarul. „Arta de a râde“ este prima operă dintr-un grup de cinci cărţi de beletristică semante de Purcia.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult muzica, indiferent de gen, ascult chiar şi manelele frumoase. Îmi plac culorile, în special cele pe care ni le oferă natura, începând de la verdele crud al primăverii până la fascinantele cristale ale fulgilor de zăpadă“, declară Sever Purcia.

Ce nu-i place
„Din păcate, destul de mulţi oameni care, deşi conştienţi că au multe tare precum minciuna, făţărnicia, ipocrizia, ei se consideră mari personalităţi. Pe aceştia îi tratez prin scris, pentru că epigramele au capacitatea de a-i înţepa. Iar fabulele le trezesc şi conştiinţa morală“, subliniată scriitorul.

Întrebări şi răspunsuri
Care e cartea dumneavoastră de suflet?
Cea care mă reprezintă cel mai mult este „Sufletul unui copil de suflet“. Este un roman de analiză psihologică şi social-culturală. Eroul este un copil care află că a fost înfiat, pleacă în căutarea propriei identităţi şi, după ce trece pe la şcoala pentru deficienţi mintali, urcă toate treptele ierarhice ale societăţii comuniste.
Când aţi avut cele mai mari satisfacţii?
Ca lector la Uniersitate, pentru că secţia de Psihologie a fost acreditată în perioada în care am fost şef de catedră.
Ce perioadă din viaţa dumneavoastră aţi vrea să retrăiţi?
Aş vrea să mai trăiesc o dată perioada ultimilor şaptezeci şi doi de ani. Aş lua-o de la capăt, pentru că viaţa este frumoasă dacă te poţi încadra în tot ce-ţi oferă.

Profil
Născut: 27 aprilie 1937, în judeţul Bistriţa Năsăud
Studii: Facultatea de Psihopedagogie Specială, Cluj Napoca (1970); Doctorat, Bucureşti (1983)
Familie: Căsătorit, are un copil şi doi nepoţi