Primul bărbat devenit femeie din România, vedeta adăpostului de noapte din Sibiu

 Sorina Raţiu făcea ţinea prima pagină a ziarelor din toată ţara în urmă cu 17 ani, iar acum a ajuns om al străzii. Sorina nu are locuinţă, trăieşte dintr-un ajutor social şi mai face un ban în plus descărcând lăzi la magazine sau muncind cu ziua, la câmp. Noaptea, doarme la adăpostul pentru oamenii străzii din cartierul Turnişor.

Citiţi şi:

Răzvan Roman este magicianul bucatelor alese

Virgil Cristea şi-a transformat pasiunile în adevărată artă

Trage după ea două plase cu câteva haine şi puţină pâine căpătată prin mila cuiva. Arată înfiorător, merge greoi, vorbeşte repede, dezarticulat, şi tot timpul se uită cu teamă, în toate părţile, de parcă în orice moment cineva ar putea să vină şi să-i facă ceva rău. Dincolo de hainele murdare, de faţa schimonosită şi de vorbele care se rostogolesc greu, Sorina vorbeşte în primul rând cu ochii, cei care îi spun povestea infinit mai bine decât vorbele înşirate uneori fără nicio noimă.

„Aveţi să-mi daţi ceva? Mă ajutaţi şi pe mine cu ceva?”. Aşa începe, invariabil, orice discuţie cu Sorina. Bărbatul devenit femeie, al cărui caz a stârnit vâlvă în urmă cu 17 ani, este acum un om fără nicio perspectivă, care cerşeşte şi munceşte pe unde apucă pentru o bucată de pâine.

„Mai ajut la sucuri la descărcat, la apă plată, pe la terase, mai merg pe la oameni la lucru”, rezumă scurt Sorina felul în care reuşeşte să facă rost de bani pentru o bucată de pâine. Face naveta de la Sibiu la Sebeş şi se bucură atunci când cineva îi pune în palmă, de milă, cîţiva lei. La Sebeş, spune că merge şi munceşte cu ziua la câmp, iar la Sibiu, atunci când nu descarcă lăzi se aşează în poarta vreunei biserici, în speranţa că va înduioşa suflete.

Singurul venit stabil al Sorinei Raţiu este un ajutor social de 230 de lei. Spune că banii sunt foarte puţini, se duc pe mâncare şi pe câte o haină cumpărată din când în când din second hand-uri. „Ajutorul social pe care îl am e puţin, şi nu prea îmi ajung pe lună, dar decât deloc sunt mulţumită şi cu treaba asta. Ce mămânc? De exemplu, o pâine din aia mare 40 de mii, îmi mai iau un iaurt, îmi mai iau o ciorbă şi gata pe ziua de azi. Haine mai cumpăr de la second hand, că sunt mai ieftine”, spune Sorina, în timp ce aruncă în toate părţile aceleaşi priviri speriate, de om hăituit.

Doarme cu oamenii străzii

Atunci când vine în Sibiu, Sorina doarme peste noapte la adăpostul municipalităţii pentru oamenii străzii. „Clientă” a locului de ani de zile, Sorina se bucură că are aici un pat curat, poate să se spele şi primeşte şi masa de seară – trei felii de pîine, unse cu margarină, dulceaţă sau pateu, câteodată brânză sau parizer.

Privirile de om hăituit de pe stradă sunt aceleaşi şi la adăpost, chiar dacă pentru Sorina locul este mai mult decât familiar. Nu se ceartă cu nimeni, dar nici nu socializează. „Ea e mai retrasă, se bagă în cameră, stă acolo pe dunga patului. Odată era îmbrăcată de oraş şi nu nu ştiu ce căuta pe acolo prin plasă, şi i-a zis uneia dintre colegele de cameră „Închide uşa, că se uită ăştia la mine, nu-i place să se uite lumea”, povesteşte Ana Szekely Varga, asistentă socială în cadrul adăpostului.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe sibiu@adevarul.ro!

Click pe imaginea de mai jos pentru ultimele noutăţi de la Sibiu: