Pensionarul sibian Daniel Solomon a ajuns să cânte în stradă. Nu-i mai ajunge pensia şi sănătatea

Daniel Solomon mai vede doar cu un ochi, foarte puţin. Are probleme grave cu dinţii. Locuieşte în chirie într-un spaţiu al Bisericii Evanghelice. După ce i-au tăiat autorităţile din pensie, a ajuns să câştige 400 de lei pe lună. N-a avut de ales şi a ieşit cu muzicuţa pe Bulevardul Bălcescu.

CITEŞTE ŞI:

Mircea Vladu, colonelul cu o viaţă de poveste (PORTRET)

Mircea Cârţişorean- „Ca să ai success trebuie să fi sincer şi corect cu tine însuţi“(PORTRET)

Alina Ştefan: „Mi-aş dori să fac PR pentru preşedintele Rusiei“

Născut: 23 ianuarie 1959, la Sibiu
Studii: Liceul Industrial Sibiu

Daniel Solomon a lucrat 25 de ani la societatea sibiană Retezat. Astăzi numele ei nu mai înseamnă nimic dar pe vremea lui Ceauşescu era una dintre cele mai mari. Se ocupa de utilaje forestiere, gatere, drujbe şi multe altele. Aici, vreme de 25 de ani a lucat Daniel. Zi de zi, cu carte de muncă, cu vechime, cu salariul din România acelor vremuri. A fost bine, aşa cum a fost, cu bune şi rele. După 25 de ani pe Daniel l-a lăsat vederea. Este de ajuns să te uiţi în ochii lui să vezi că ceva este în neregulă cu privirea lui. Este de ajuns să vorbeşti cu el câteva minute să observi că se uită puţin într-o parte la tine, aşa te vede el, greu, cu singurul ochi cu care mai distinge ceva. Nu trebuie să fii mare specialist să vezi că Daniel Solomon nu vede.

A ajutat un naist. Acum i-a luat locul

Pe la începutul verii, pe Bulevardul Băcescu s-a aciuat un naist amator, cântăreţ venit de pe meleguri olteneşti, să câştige un ban cinstit cântând turiştilor pe străzile Sibiului. Nu avea unde locui, din banii câştigaţi abia se descurca cu mâncarea. I-a fost greu. De la geamul locuinţei lui, Daniel l-a văzut. “Uite, de aici de sus l-am văzut cum cânta peste drum. Mi-a părut rău de el, am vrut să-l ajut cum pot. L-am luat la amine acasă, i-am spălat hainele, i-am dat să mănânce, l-am ţinut la mine o vreme. Apoi a plecat. Acum i-am luat eu locul cu muzicuţa”, spune că tristeţe în suflet Daniel. Astăzi Daniel cântă pe Bulevadrul Nicolae Bălcescu pentru un ban.

Ce să faci cu 400 de lei? Vine iarna!

Au venit două comisii la Daniel Solomon, i-au verificat vederea şi au decis că este mai bine decât zice, deci nu merită atât de mulţi bani. Nu mai mulţi de 400 de lei. “În toate comisiile astea nu există niciun medic oftalmolog. Am fost la Policlinică, la toate spitalele, am dat mulţi bani, am făcut analize, mi-au spus doctorii care m-au văzut că mi-a scăzut vederea la ochiul bun de la 1 pe 4 la 1 pe 6. Am acte, am tot şi nimeni nu mă vede. Cu ce am rămas? Cu două decizii medicale contestate şi o comisie în care nu există niciun oftalmolog. M-aş judeca cu ei, dar nu am bani! Ce pot să fac? Să mă duc să dau în cap? La Revoluţie am ieşit în stradă cu copilul meu de trei ani după mine. Pentru ce am ieşit, pentru ce mi-am riscat viaţa? Acum îmi pare rău, că ţara asta nu merită. Mizeria din ţara asta nu merită! Dacă aş putea, ochiul ăsta stâng i l-aş dau lui Boc să vadă şi el România de-o văd eu, sau lui Băsescu că el oricum îl are strâmb! Îmi pare rău că am ajuns în faza asta, nu îmi face deloc plăcere dar nu am ce face. Mă roade în suflet nedreptatea asta dar nu am ce face”, îşi varsă amarul din inimă Daniel Solomon. Peste toate astea, Daniel mai are o frică. Vine iarna, anul trecut a plătit 350 de lei gazul. Anul ăsta câştigă 400 de lei. Ce să facă?

Întrebări şi răspunsuri:

De unde ştiţi să cântaţi la muzicuţă?
Întotdeauna am ştiut, la muzicuţă, la orgă, la mandolină, am cântat în orchestră când eram mic.

Cum sunt sibienii pe stradă?
Sibienii sunt foarte buni, ei dau bani din puţinul lor. Poporul ăsta este unul bun, dar este condus foarte prost. Şi eu ajut cum pot, pe cine pot, aşa cum mă ajută şi pe mine oamenii. Eu întotdeauna am considerat că dacă dau ceva, voi primi în schimb cândva. Aş fi fost cel mai fericit dacă aş fi putut da tot timpul, să nu trebuiască să cer.

Ce-i place:
În condiţiile date, lui Daniel Solomon îi este greu să mai vorbească despre plăceri. Îi place muzica şi îi plac oamenii. Îi place să cânte la muzicuţă, când era tânăr în plăcea să cânte la toate instrumentele, la pian, orgă, chitară, mandolin.

Ce nu-i place:
„Nu-mi place că ţara asta este blestemată să aibă conducătorii pe care îi are. S-a distrus tot şi acum s-a trecut la resursele umane. Se distrug pensionarii acum, oamenii...”

Click pe imaginea de mai jos pentru ultimele noutăţi de la Sibiu: