Sibiu: Paraschiva Vulcu a reparat peste 1 milion de ceasuri

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sibiu: Paraschiva Vulcu a reparat peste 1 milion de ceasuri
Sibiu: Paraschiva Vulcu a reparat peste 1 milion de ceasuri

Femeia-ceasornicar cu 40 de ani de experienţă vede fiecare ceas ca fiind unic, cu clinchetul lui aparte

Când vorbeşti de meseria de ceasornicar, îţi trece prin cap că doar un bărbat ar putea să aibă această îndeletnicire. Există binenţeles excepţii, iar Chivuţa Vulcu, cum o ştie toată lumea,  a reparat ceasurile sibienilor timp de 40 de ani. Mai întâi a dat admitere la Liceul Textil din Sibiu, dar a fost respinsă la vizita medicală pe motiv că avea miopie, apucându-se paradoxal de ceasornicărie în cadrul Cooperativei Tehnica Nouă.

Primul ceas reparat: un succes

Îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze de primul ceas pe care l-a desfăcut, când era în practică la meşterul Motocu. "M-a pus la bancul de lucru şi mi-a dat un ceas de masă cu arcul rupt. Am desfăcut ceasul şi mi-am făcut o schiţă cu piesele din el, apoi le-am curăţat şi le-am aranjat pe categorii. Ceasul se numea Precizia, parcă un nume cu mesaj. Am lucrat o zi întreagă la el şi culmea a mers după ce i-am schimbat arcul, plus că nu a rămas nici o piesă." Întâmplare sau nu, clienta care venise cu el la reparat era tocmai verişoara mamei sale, aşa că primul ceas reparat îl are şi acum.

O meserie furată şi  făcută cu dar divin

Voichiţa  mărturişte că "orice meserie se fură cu privirea şi e singurul furt pe care Dumnezeu nu-l pedepseşte", iar ea a avut de unde fura. Rudolf Schmucle i-a fost mentor in 1969, la Unitatea 16 Ceasuri, unde este acum librăria Humanitas, iar de la el a prins o parte din dichisurile meseriei. Ea crede că pentru o asfel de meserie trebuie să ai dar divin şi "până la urmă mâinile şi ochii doar Dumnezeu ţi le poate lua" declară ea.

În 1973 câştiga cinci mii de lei pe lună şi nu pleca niciodată fără bacşişuri de la clienţi,  iar 1976 a fost numită şef de brigadă la comasarea unităţilor meşteşugăreşti. Controla 40 de ceasornicari şi se asigura de calitatea reparaţiilor.

Dezamăgire

În 1978, chiar în 14 octombrie, de Sfânta Paraschiva, a primit o hârtie prin care i se spunea că nu va mai lucra în funcţia de şef de brigadă. Îşi aminteşte cu lacrimi în ochi că era însărcinată în 4 luni şi de supărarea pe care i-a provocat-o vestea a pierdut sarcina. "Puteam să mor de supărare, am umblat 3 luni prin spitale, dar mi-am revenit. Am fost încercată de oamenii din jur, dar Dumnezeu m-a iubit" spune ea, suspinând.

Ceasornicarul fără ceas la mână

La ora actuală, Voichiţa are un singur ceas, un ceas elveţian aurit, pe care îl poartă foarte rar. Când era mai tânără purta chiar şi câte trei ceasuri la mână, dar asta doar pentru a le verifica exactitatea. Acum nu mai are nevoie de ceas, pentru că "ceasul meu este în suflet şi în memorie şi pot aprecia cu exactitate orele" menţionează Voichiţa. În plus consideră că în fiecare cesuleţ şi-a lăsat o fărâmă din suflet, pentru că le-a descusut pe toate. "Meseria de ceasornicar are 1001 de secrete şi indiferent de cât de mult ai învăţat tot mai ai, iar mie din punctul acesta de vedere mi-a plăcut să fiu propriul meu stăpân, iar până acum s-a dovedit că doar ceasurile m-au stăpânit. Dumnezeu ştie că foarte rar am deschis capacul unui ceas de două ori şi mereu am dat garanţie pentru reparaţiile făcute."

Ce-i place

P.V.: "Îmi place să fiu activă, mereu îmi caut câte ceva de făcut. Îmi place să fiu corectă şi să ajut oamenii. Îmi place biserica şi viaţa spirituală."

Ce nu-i place

P.V.: "Nu-mi place să mă trezesc târziu. La ora 5 sunt în picioare, cred că din cauza ceasului interior."

Întrebări şi răspunsuri

Un lucru cu care vă mândriţi mult?

P.V.: În 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, am primit misiunea de la părintele Oscar Onoriu Raicea de supraveghetor în Biserica Sfânta Treime din Piaţa Mare. Am cunoscut mulţi oameni şi asta mi-a produs bucurie

Ce vă place la Sibiu?

P.V:  Îmi place că în Sibiu se respectă cel mai mult prounca "Să vă iubiţi ca fraţii!" şi până la urmă este oraşul cu înveliş făcut din toate neamurile.

Ce regretaţi cel mai mult până acum?

P.V.: Regret că nu am făcut Facultatea de Drept şi că pe fiul cel mare nu am reuşit să-l ajut să-şi găsească un servici, în rest nimic altceva.

 

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite