Sibiu: Victor Neghină, corespondent de presă la 79 de ani
0
Are vârsta în care alţii se mulţumesc doar să-şi crească strănepoţii, dar Victor Neghină redactează încă texte şi este corespondnt voluntar de presă.
A intrat în armată şi mai apoi a ajuns să scrie. În mare parte reportaje despre viaţa militarilor, dar şi alte articole în care atrăgea atenţia asupra problemelor perioadei comuniste. Victor Neghină împlineşte anul acesta în luna octombrie 79 de ani de viaţă şi 59 de când şi-a început cariera militară. Este colonel în rezervă şi a adunat 54 de ani în rolul de corespondent de presă voluntar. "Îmi place să scriu, este o boală pentru care nu există leac. Probabil că trece singură când nu mai poţi, când nu te mai duce mâna şi capul", explică colonelul în rezervă.
Primul articol a fost despre... pătrunjel
Era de câţiva ani în armată când a început să scrie articole pentru ziarul militarilor. "În 1953 am fost avansat la gradul de locotenent şi repartizat în sistemul de fortificaţii din Banat, la Graniţa de Vest cu Iugoslavia. Relaţiile erau încordate atunci şi eram cu cartuşul pe ţeavă. Stăteam în satele pustiite, o săptămână în cazemate şi mâncam hrană rece, o săptămână în sat, şi atunci mâncam hrană caldă. Într-o zi a apărut la noi un ziarist de la "Apărarea Patriei" din Bucureşti care voia să scrie un articol despre viaţa ofiţerilor care trăiesc în fortificaţie. L-am oprit la masă iar mâncarea noastră zilnică era MFA de la Ministerul Forţelor Armate, adică Mămăligă, Fasole, Arpacaş. Am pus mult pătrunjel pe mâncare, la casa unde stăteam aveam şi o grădină unde îmi cultivasem pătrunjel. Ziaristul a fost foarte uimit să găsească tocmai aici mâncare ca acasă şi mi-a spus să aştern pe hârtie povestea pătrunjuelului. Şi am scris articolul«Pătrunjelul din grădina locotenentului» iar peste două zile a apărut în cotidianul "Apărarea Patriei". El mi-a lăsat şi un pachet de timbre şi aşa am început să scriu despre viaţa militarilor din fortificaţii", îşi aminteşte Victor Neghină.
"Am scris numai de bine!"
Între timp a devenit corespondent voluntar de presă. În 1965 a venit la Garnizoana din Sibiu şi a început să scrie articole în presa locală şi naţională. E mândru că mii de articole sunt semnate de el şi spune că nimic n-a fost mai uşor precum scrisul. "Având în vedere că scriam despre viaţa militară, nu a fost deloc greu. Pentru că eu nu eram un spectator, eram implicat în sistem. Iar când scrii despre oameni e foarte frumos. Eu n-am scris de rău, cu toate că am văzut multe rele. Corespondent militar fiind, am vrut să nu mă implic în anumite lucruri. Am scris de vreo două-trei ori de rău şi mai mult le-am făcut rău altora", îşi aminteşte omul. Într-un articol a povestit despre un maistru militar care fuma într-o zonă cu fumatul interzis, altă dată a scris despre sistemul care încurajează naşterile dar nu susţine financiar familiile ori despre restaurantele care nu aveau ce mâncare oferi clienţilor. "Am pus pe foc secţia propagandă. Mi-au zis «Ce, noi nu avem aprovizionare?!» şi au spus să nu mai scriu astfel de articole", povesteşte colonelul.
Ce-i place
"Îmi plac excursiile organizate în grup. Am călătorit prin Moldova, am văzut nordul Olteniei şi acum am în plan pentru acest an nordul şi centrul Transilvaniei. Ultima excursie în care am fost este cea de la Muntele Athos", declară Victor Neghină.
Ce nu-i place
Punctualitatea şi respectarea cuvântului sunt noţiuni pe care Victor Neghină le consideră sfinte. "Nu-mi plac cei care promit că fac un lucru şi apoi spun că n-au avut timp. De multe ori îmi strică apetitul pentru ceva", povesteşte colonelul în rezervă.
Cum priviţi dumneavoastră presa actuală?
V.N.: Iubesc mult genul gazetăresc, am abonamente şi teancul de ziare acasă. Îmi plac tinerii ziarişti care au curajul să spună ceva. Bine, de multe ori nu este acoperire dincolo de ce spun ei, dar e bine că au curajul.
Ce vă place la oraşul de pe Cibin şi ce nu?
V.N.: Foarte multe îmi plac, am intrat în relaţii cu mulţi oameni de calitate. Nu-mi place că au început să distrugă Sibiul cu construcţii care nu-şi au locul. Această moştenire trebuie să fie protejată.
Ce aţi schimba în Sibiu?
V.N.: Numele unor străzi. Sunt atât de mulţi eroi care ar merita să aibă numele pe o stradă şi noi avem "strada Orzului", "strada Părului", "strada Pajiştei". Numesc doar doi, General Maior Virgil Rusu şi General Locotenent Ioan Hristea, dar sunt foarte mulţi.
Profil
Născut: 8 octombrie 1930, judeţul Vâlcea
Educaţie: Şcoala de Ofiţeri; Academia Militară
Ocupaţie: Corespondent voluntar de presă
Familie: Văduv, are o fată şi un nepot
Se încarcă comentariile...
