Mircea Vladu, colonelul cu o viaţă de poveste (PORTRET)

Mircea Vladu poartă haina militară de aproape patru decenii. În paralel, a scris zeci de cărţi de specialitate şi literatură memorialistică.

CITIŢI ŞI

Alexandra Dragomir este singura elevă din Sibiu care a luat zece la Bac

Profil
Născut: 1 februarie 1957, sat Bercioiu, jud. Vâlcea
Studii: Master „Relaţii Internaţionale. Sisteme de securitate“, în cadrul Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu
Familie: căsătorit, are doi copii şi doi nepoţi

Un om responsabil, extrem de manierat, a cărui prezenţă impecabilă impune respect şi inspiră încredere celor din jur. Aşa este colonelul Mircea Vladu, în prezent comandant al Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu“ din Sibiu. Pentru a ajunge la cel mai înalt nivel a muncit însă foarte mult şi a pus o pasiune deosebită în tot ceea ce avea de făcut. O mare parte din realizările sale, spune colonelul, se datorează chiar dascălului din comuna natală, de care îl leagă o amintire extrem de plăcută. „ Ion Gh. Andrei a fost cel mai strălucit dascăl pe care l-am avut. Avea nişte metode fantastice de predare, învăţare şi ascultare. De exemplu, prima bancă era întotdeauna a frunţaşilor, mutându-ne acolo în funcţie de cât de bine răspundeam, iar asta ne motiva să fim cei mai buni. Niciodată nu obosea, nu se plictisea, nu se enerva şi nu ne lăsa să plecăm acasă fără să ştim răspunsul la o întrebare“, spune colonelul.

De patru ani în Sibiu   
Decizia de a urma o şcoală militară a venit doar cu puţin timp înainte de a termina clasa a VIII-a, când s-a întâlnit pe uliţele satului cu un tânăr cursant al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir“ din Breaza. „ Când l-am văzut în uniforma militară, mi s-a părut fantastică şi aşa m-am hotărât să urmez şi eu această cale. Am plecat să dau examenul cu un geaman mai mare decât mine şi, spre satisfacţia mamei şi supărarea tatălui, am fost admis. El îmi spunea că armata este foarte grea şi şi-ar fi dorit ca eu să mă fac electrician, la fel ca un văr de-al meu“, îşi aminteşte acesta.
După patru ani la Breaza, Mircea Vladu a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferată dn Râmnicu-Vâlcea, unde a fost oprit ulterior ca instructor, iar după zece ani de muncă s-a înscris la Academia Militară din Bucureşti, unde a intrat primul şi a terminat şef de promoţie. În 2004, acesta s-a întors la Vâlcea, fiind numit comandat al şcolii pe care o terminase, iar la Sibiu a ajuns doi ani mai târziu, odată cu ieşirea fostului comandant la pensie. 

Şi-a scris autobiografia
Pe lângă cariera militară, Mircea Vladu şi-a dedicat o altă parte din viaţă scrisului. Are zeci de lucrări de specialitate, cursuri universitare, dar şi câteva cârţi de memorialistică. În prezent, are în lucuru alte două cărţi, „Recunoştinţă şi speranţă“, dar şi volumul III al cărţii „ Omul cu tichie“, o carte autobiografică. „  Aceasta a fost şi prima carte de beletristică pe care am scris-o, considerând că este de datoria mea să fac acest lucru. Cartea explică zbuciumul unui tânăr plecat de la ţară, care a ajuns într-o onorantă funcţie de comandant. Dacă primele două volume prezintă copilăria şi primele experienţe ale vieţii militare, acest al treilea volum, pe care intenţionaz să îl lansez doar aproape de pensionare, cuprinde perioada de la Sibiu“, explică autorul, care nu şi-a vândut niciodată cărţile de literatură, oferindui-le doar celor care au vrut să îl citească.

Întrebări şi răspunsuri
Serviciul v-a dus în mai multe zone ale ţării. Credeţi că veţi rămâne la Sibiu?
Eu sunt împărţit oricum în mai multe zone. Băieţii sunt la Bucureşti, tatăl şi soacra la Budeşti, iar eu şi soţia la Sibiu. Faptul că am şi o activitate didactică la câteva facultăţi din Sibiu, pe care o voi continua, probabil, şi după trecerea în rezervă, cred că mă determină să rămân aici,  însă voi merge foarte des să-i văd şi pe cei dragi.
Vă simţiţi un om împlinit?
Pot să spun că sunt un om mulţumit de realizările mele de până acum, dar nu pot spune că sunt împlinit. Poate aş fi putut să fac mai mult.
Dacă ar fi să alegeţi între cariera militară şi scris, la care aţi renunţa?
La cariera militară nu aş renunţa nicioodată. Am 38 de ani de când port cu demnitate şi onoare haina militar, iar această carieră mi-a adus şi foarte multe satifacţii.

Ce-i place
„Sunt un vânător pasionat şi merg destul de des la vânătoare. Îmi place şi să pescuiesc, însă nu prea îmi găsesc timp să bag undiţa în baltă. Îmi mai plac plimbările în natură şi merg foarte mult pe jos, pentru că asta mă recreează“, spune Mircea Vladu.
Ce nu-i place
„Oamenii lipsiţi de onoare şi de demnitate. Consider că atunci când greşeşti, cel mai bine este să îşi recunoşti greşeala, nu să ncerci să o ascunzi“, completează acesta. 

Pentru ultimele noutăţi din Sibiu, click pe poza de mai jos: