Sibiu: Achim Mărginean, cizmar de lume nouă

A pus talpe în picioarele a mii de persoane, el însuşi nu a încălţat altceva decât încălţăminte confecţionată de mâinile lui şi spune că meseria de cizmar este frumoasă şi uşoară.

Dacă nici meseria lui Achim Mărginean nu este indispensabilă societăţii, atunci nu mai ştiu care ar putea fi. El repară şi confecţionează încălţăminte, este, aşa cum îl numeşte nomenclatorul de meserii, cizmar tălpuitor. S-a apucat de tras pielea pe calapod şi de lipirea ei pe talpă în 1982 şi până în prezent, cu o pauză de aproxiamtiv zece ani, a "dat drumul pe străzi" la câteva zeci de mii de perechi de încălţăminte. "Fac, în medie, şapte perechi de papuci pe zi, dar se întâmplă des să fac mai multe", explică scurt omul.

Mama lui a fost cea care i-a ales meseria
Îşi aminteşte ca mai ieri momentul în care, în familie, s-a decis meseria şi soarta lui. "Terminasem zece clase, cum era atunci, şi la câteva săptămâni de intrarea în vacanţa de vară am intrat în Şcoala de Ucenici... pe 12 iulie. Părinţii mei au mers la o nuntă unde s-au întâlnit cu nişte prieteni de familie. Oamenii i-au spus mamei mele că l-au angajat pe feciorul lor la încălţăminte. Mama a venit acasă şi mi-a zis că o să merg la ucenici. Şi asta a fost. Atunci s-a ivit această ocazie, am făcut ucenicia un an de zile şi apoi am intrat în Cooperativa Meşteşugărească", povesteşte Achim. Şi acolo a lucrat până la Revoluţie.

A fost şi gardian pentru o perioadă
A aflat că există viaţă şi după cizmărie şi timp de vreo zece ani a încercat şi alte meserii. "Am fost timp de un an de zile şi gardian public, am făcut Şcoala de Gardieni, tot la Blaj. Dar nu mi-a plăcut, de sărbători trebuia să fiu la muncă. Şi am plecat de acolo", declară cizmarul. A venit la Sibiu şi nici nu se gândea că o să lucreze tot într-o cizmărie. "Din fericire, când am venit la Sibiu, am găsit loc de muncă tot într-o cizmărie. Nu mi-am căutat în mod special asta, dar aşa s-a nimerit. Asta mi-a fost dat mie. Ce să fi făcut, să mă apuc de o altă meserie?! Cizmăria nu este o meserie grea, nu este ca cea de zidar. În construcţii se munceşte în picioare, afară, în frig, ploaie. Eu stau înăuntru, pe scaun", precizează Achim.

Pantofi pentru handbalişti, cizme pentru Johannis
A confecţionat toate soiurile de pantofi, cizme, sandale ori papuci de vară, de la numere mici până la tălpi de "uriaş", pentru dansatori, pentru căluşari ori pentru trupe de teatru. "Am făcut de la numărul 32 până la 48. Sunt şi sibieni, precum jucătorii de la volei sau handbal, care au piciorul mare, dar nu sunt mulţi. Cei mai mulţi poartă 41-42 iar doamnele 37-38.  Am făcut la comandă opinci, pantofi, ghete pentru dansatori, nişte cizme nemţeşti pentru domnul Klaus Johannis, pantofi pentru cântăreaţa de muzică populară Gabriela Nistor", îşi aminteşte cizmarul amuzat. Cele mai dese reparaţii pe care le face Achim la încălţămintea sibienilor sunt legate de talpă, în special de tocul drept. "Normal, toată lumea calcă mai în afară, mai apăsat pe dreapta. Pantofii de damă ajung cel mai des la reparat, tocul este mai mic şi se duce mai repede decât la încălţămintea de bărbat", explică Achim. Ce iese din mâna lui Achim, este trainic ca un lucru nemţesc. De aceea chiar el poartă numai încălţăminte pe care şi-o face singur iar soţia este şi ea client fidel. "Nu ştiu dacă mi-am cumpărat două perechi de când sunt cizmar... şi ălea sunt perechi de adidaşi, care se fac altfel, noi nu facem", încheie omul.

Ce-i place
"Îmi place să merg la plimbare prin parc şi la cumpărături prin magazine, mă uit la TV la ştiri şi la filme", spune Achim. Timpul liber îl munceşte, merge să lucreze cu sapa şi cu coasa ogorul de la ţară, iar concediile le petrece cu familia la munte, la Braşov în special, niciodată departe rău de casă.

Ce nu-i place
Vine la serviciu cu maşina şi este nevoit să taie oraşul chiar prin traficul de la orele de vârf. "Nu-mi plac aglomeraţia, prostia, hoţia şi minciuna. Mă mai uit la politicieni când apar pe la TV, dar nu fac decât să se certe, nimic bun", afirmă omul.

Ce vă place şi ce nu la Sibiu?
A.M.: Este frumos aproape tot. Acum, că mai sunt străzi încă în reparaţii, ce să zic... Asta nu-mi place. Oricum, nu mai plec din Sibiu, îmi place mult centrul istoric. Nu m-aş mai întoarce în Blaj.
Când mergeţi pe stradă, vă uitaţi la încălţămintea oamenilor?
A.M.: Da, mă mai uit. Dar nu mereu.
Ce s-a schimbat din 1982 în meseria de cizmar?
A.M.: În cea mai mare parte, lucrăm tot ca atunci, tot cu presă, tot cu calapoade... Modelele de încălţăminte sunt mai complicate acum, dar mai bune, mai comode. La început lucram şi cu înlocuitor de piele, dar acum doar cu piele. Este mai bună, mai moale, mai uşor de întins.

Profil
Născut: 9 aprilie 1965, judeţul Alba
Educaţie: Şcoala de Ucenicie în Încălţăminte
Ocupaţie: Cizmar tălpuitor
Familie: Căsătorit, are două fete