Stiri din Sibiu

A crescut înconjurat de instrumente muzicale, într-o familie în care cântecul este ridicat la rang de religie. Tatăl lui, inegalabilul rapsod Sergiu Cipariu, i-a insuflat şi i-a încurajat apoi pasiunea pentru muzică, iar astăzi a ajuns să promoveze un gen de interpretare absolut special. Vocea  splendidă a lui Romulus Cipariu se îmbină de minune cu acorduri de ţambal, într-o combinaţie inedită, care farmecă auditoriul indiferent unde merge, fie că este o nuntă sau o recepţie foarte pretenţioasă.

A descoperit ţambalul la îndemnul tatălui său, după ce făcuse clarinet la şcoala de muzică iar în liceu se îndrăgostise iremediabil de chitară. Doar că a decis să încerce altceva, şi aşa au ajuns să se îmbine acordurile de ţambal cu cele mai diverse genuri de muzică, de la cea simfonică până la Metallica și de la Elvis Presley sau Pink Floyd până la cele mai frumoase cântece populare românești.

“A devenit interesant pentru că puteam să interpretez piese care îmi plăceau într-o manieră diferită”, descrie Romulus începuturile.

CLICK PE POZE PENTRU GALERIE FOTO

În urmă cu doi ani, un prieten bun, DJ de nunţi, i-a propus să susţină un recital, la o nuntă, şi de atunci solicitările s-au ţinut lanţ, de la nunţi sau botezuri până la gale sau recepţii foarte pretenţioase, în fiecare loc cu un repertoriu adaptat. Cântă cu drag şi împreună cu tatăl său, folclor, convins fiind că “dacă relaţia e bună, cele mai bune echipe se fac în familie”, şi a ajuns să primească solicitări din toată ţara, unul dintre cele mai frumoase momente fiind un recital susţinut chiar în sediul Băncii Naţionale a României.        

A început să facă ţambaluri împreună cu profesorul său

În vara anului trecut, o întâlnire avea să-i marcheze foarte mult devenirea profesională. L-a cunoscut pe maestrul Ionel Drăghici, unchiul mareului naist Damian Drăghici, cu care a început şi o colaborare profesor-elev, dar şi o prietenie trainică, adevărată. După trei luni de muncă la foc continuu, cu 8-9 ore de repetiţii pe zi, în iarnă, la o poveste, s-a născut ideea de a încerca să facă singuri instrumentul la care cântă, amândoi, cu atâta pasiune.

Primul ţambal a început cu doi butuci de lemn stratificat, documentare, multă muncă şi ajutor din partea unor prieteni de suflet. Au lucrat cu un un tâmplar din Orlat, localitatea natală a familiei Cipariu, o parte din compenente le-au făcut în fabrica de mobilă a unui prieten de familie, iar partea de metal, la o fabrică din Sibiu, unde s-au dus cu modelele. “Folosim lemn uscat, în mare parte brad şi paltin, bradul pentru că este lemnul de rezonanţă iar paltinul, pentru că are rezistenţă. Picioarele sunt din tei, pentru că e un lemn uşor, iar corzile sunt de pian, şi sunt aduse de la un producător din Germania”, povesteşte Romulus Cipariu.

Totul le-a luat aproximativ două luni, iar la al doilea ţambal lucrurile au mers mult mai repede. Acum, alte 3 sunt în diverse stadii de execuţie, şi toate completează colecţia impresionată de ţambaluri a familiei Cipariu, care numără până acum nu mai puţin de 12 bucăţi.