Sibiu: Silvia Brătilescu este îngerul păzitor al copiilor surzi

Sibianca Silvia Brătilescu este educatoare de optsprezece ani pentru copiii cu deficienţe de auz şi a luat acasă o fetiţă surdă orfană.

Lucrează cu copiii deficienţi de auz şi asta o face specială. Silvia Brătilescu este din 1991 educator la Şcoala Specială nr.2 din Sibiu şi de atunci a dat o şansă la o viaţă normală multor generaţii de copii surzi. „Satisfacţia este mult mai mare când lucrezi cu astfel de copii. Ei au o nevoie mai pregnantă de oameni cu suflet“, precizează Silvia Brătilescu. Înainte de a fi educatoare la copiii cu deficienţe de auz, Silvia Brătilescu a lucrat la grădiniţa normale, cu copii fără probleme de sănătate. „Din 1974, de când am absolvit Liceul Pedagogic, am lucrat în învăţământul de masă, la Bazna şi la Boiţa. În 1991 am venit la Sibiu şi de atunci sunt la Şcoala pentru Deficienţe de Auz. A fost foarte greu, mai ales în primul an, pentru că am venit aici fără să cunosc nimic despre comunicarea cu copiii cu deficienţe de auz. Nu puteam să le spun o poveste, nu ştiam cum să cânt cu ei. Dar până la urmă m-am adaptat şi am învăţat de la copii, ei îţi spun foarte multe. Iar limbajul semnelor l-am învăţat cam într-un an“, îşi aminteşte educatoarea.

Mai mult decât educatoare
Îi tratează pe cei nouă copilaşi pe care îi are în grupă cu dragostea unei mame. „Mama este foarte importantă pentru dezvoltarea acestor copilaşi, eu nu pot să fac ce face o mamă, chiar dacă fac tot ce-mi stă în putinţă. După programul de la grădiniţă, mama este cea care trebuie să vorbească mereu cu copilul. Să îl ia la piept şi să-i cânte, ca el să-i simtă vibraţiile. Mama trebuie să înţeleagă că acel copil are mult mai mare nevoie de ea“, subliniază doamna Brătilescu. După treizeci şi cinci de ani în învăţământ din care optsprezece la şcoala specială, Silvia Brătilescu empatizează cu nevoile şi durerile copiilor. „Ţi se rupe sufletul când le cunoşti poveştile. Mulţi copii de aici sunt bolnevi şi surzi din cauza tratamentelor cu antibiotice administrate la vârste foarte mici, de până într-o lună de viaţă“, explică educatoarea. Aşa este şi Vichi, o fetiţă frumoasă de zece ani pe care Silvia a luat-o acasă în urmă cu şase ani. A fost abandonată în maternitate, după ce a fost născută prematur la şase luni. Ca să o ţină în viaţă şi să o scape de o teribilă infecţie, doctorii i-au dat medicamente puternice. Efectul secundar al acestora a fost surzirea copilei.

A luat un orfan acasă
„Avea patru ani când am cunoscut-o. Se dădea cu capul de pereţi şi nimeni nu o înţelegea. Atunci am luat-o în braţe să o liniştesc şi aşa ne-am lipit una de cealaltă. Trăieşte la orfelinatul din Băbeni, Vâlcea, şi am decis împreună cu soţul meu să o luăm acasă la fiecare sfârşit de săptămână. Mulţi au zis că suntem inconştienţi să luăm un orfan surd acasă, dar nu ne-a păsat. După ce a murit soţul meu, mi-a rămas ca alinare. Acum este în clasa a III-a şi vreau să o ajut să termine măcar opt clase şi să înveţe o meserie“, povesteşte Silvia Brătilescu.

Îi plac dansurile cu cei mici
„N-am pasiuni ieşite din comun. Îmi place să organizez dansurile şi serbările copiilor. Îmi place să lucrez cu copii mai mici, de grupă mică, să-i iau de la început, când nici nu ştiu să meargă drept“, declară Silvia Brătilescu.

Părinţii ar trebui să fie mai empatici
„Nu-mi place felul cum părintele îşi tratează copilul, vizavi de activitatea pe care ar trebui să o continue acasă. Nu-mi place atitudinea părinţilor, ei aşteaptă de la toţi angajaţii şcolii speciale să facă minuni cu copilul lor, dar în acest caz minunea o face mama“, subliniază educatoarea.

Întrebări şi răspunsuri
Cum vedeţi viitorul lui Vichi?
Eu am făcut un curs de frizer-coafor în ideea de a o învăţa această meserie. Mi-ar plăcea să reuşească să înveţe să tundă şi să coafeze, pentru că este o meserie care nu necesită prea multă comunicare, chiar dacă ea a învăţat să citească pe buze.
Regretaţi alegerile pe care le-aţi făcut în plan profesional?
Nu, niciodată. Chiar îmi place aici. La învăţământul de masă nu poţi să cunoşti fiecare copil în parte. Aici ai satisfacţie mult mai mare în urma lucrului cu un copil, ai sentimentul că ai făcut ceva să-l ajuţi.

Profil
Născut: 2 noiembrie 1954, Turnu Severin
Studii: Liceul Pedagogic, profil Educator
Familie: Văduvă, are un copil şi o nepoţică pe drum