Aurel Domide „ Elevii au fost viaţa mea“ (PORTRET)

Colonelul a lucrat întreaga viaţă în învăţământul militar şi spune că i-a plăcut extraordinar de mult meseria sa. În paralel, a scris o carte de poezii, iar în prezent e redactor şef la revistei „Rapsodia“

CITIŢI ŞI

Gina Maria Gună este studenta de elită a Academiei Forţelor Terestre din Sibiu

Alin Ciobotaru a descoperit gloria în atletism

Profil: 7 ianuarie 1933, com. Şanţ, jud. Bistriţa Năsăud
Studii: Şcoala Militară din Sfântul Gheorghe, Facultatea de Psihologir din Bucureşti şi Facultatea de Istorie din Cluj
Familie: Căsătorit, are doi copii şi trei nepoţi

Aurel Domide s-a născut în comuna Şanţ, din Bistriţa Năsăud. A crescut într-o familie numeroasă, alături de nouă fraţi şi a luptat încă de mic pentru a reuşi în viaţă. Spune că modelul după care s-a ghidat a fost chiar fratele său mai mare şi nu i-a părut niciodată rău de alegerile făcute. „ Fratele meu se înscrisese la o şcoală militară şi asta m-a determinat şi pe mine să fac acest pas, aşa că, după liceu, m-am înscris la şcoala din Sfântu Gheorghe. Chiar dacă toată lumea spunea că va fi greu, nu m-am temut nicio clipă, întrucât eram un om muncit, eram obiŞnuit cu greutăţile“, spune colonelul.
De la asistent la şef de catedră
Imediat după absolvirea cursurilor, Aurel Domide a fost repartizat la Craiova, unde a lucrat şapte ani ca instructor, la Şcoala Militară din oraş. Au urmat apoi doi ani la Câmpulung Moldovenesc, alţi 17 la Breaza, iar din anul 1969 a venit în Sibiu. A parcurs cu succes toate treptele în carieră,  ajungând de la asistent, la şeful Catedrei de Ştiinţe Sociale, din cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu“, devenită în prezent Academia Forţelor Terestre şi, în paralel, a reuşit să termine şi două facultăţi, Psihologia şi Istoria. „ Lucrând în licee militare, am considerat absolut necesar să fac Psihologia. Consider că aceasta este ştiinţa care ajută omul să vadă ceea ce este dincolo de ceea ce vede şi m-a ajutat să descopăr toate elementele cunoaşterii comportamentului uman, lucruri extrem de benefice în lucrul cu elevii“, spune acesta.
Şi-a iubit mult meseria
După mai bine de patru decenii de carieră în învăţământul militar, Aurel Domide spune că cea mai mare satisfacţie este dată de faptul că toţi foştii săi elevi au ajuns oameni de valoare, angajaţi în cadrul Statului Major General. „ Am iubit învăţământul extraordinar de mult, iar elevii au fost viaţa mea. Am foarte multe amintiri plăcute din cariera de dascăl şi mă gândesc întotdeauana cu plăcere de participările la defilări sau de concursurile pe teme istorice. Totodată, aveam şi anumite principii pe care le împărtăşeam elevilor al fiecare început de an,  dintre care aş putea să-l amintesc pe acela că nimeni nu intra după mine la clasă“, a adăugat Aurel Domide.
Scrisul- cea mai mare pasiune

Odată ieşit la pensie, fostul dascăl a ales să îşi petreacă timpul într-un mod plăcut, punând în practică una dintre cele mai mari pasiuni ale sale: scrisul. În 2007, a scos o carte de poezii, sub titlul de „ Anotimpuri de cuvinte“, iar din 2007 este redactor şef al revistei „Rapsodia“, a Cenaclului literar „George Topârceanu“. „ Scrisul este o pasiune pe care o am încă din tinereţe. Cu revista «Rapsodia» am început să colaborez în urmă cu opt ani şi pot spune că îmi place foarte mult ceea ce fac. Colaborez cu oameni deosebiţi, iar lucrul ăsta îmi face o plăcere deosebită“, a completat Aurel Domide care nu vrea să lase nici acum vreo clipă să treacă pe lângă el.

Întrebări şi răspunsuri
Ce credeţi că s-a schimbat în învăţământul românesc, de-a lungul timpului?
Învăţământul românesc a fost unul foarte bine aşezat, în trecut. Dascălii erau foarte bine pregătiţi, erau extraordinari, erau respectaţi, învăţămâ creând şi foarte multe personalităţi.
Ulterior, situaţia s-a degradat, iar acum reuşesc să răzbească doar cei care ştiu să-şi ia în propriile mâini.
Ce credeţi că a dus la degradarea învăţământului?
Toate inovaţiile care au apărut în perioade scurte de timp, fără o analiză prealabilă. Mai ales în învăţământ, lucrurile nu se pot schimba fără a fi gândite foarte bine înainte.

Ce-i place
„ Îmi place libertatea, la care însă cu un ochi râd şi cu unul plâng, pentru că mulţi nu ştiu ce să facă cu această libertate. Îmi place că pot călători şi pot să scriu, existând posibilitatea de exprimare liberă, iar ca pasiune aŞ putea aminti pescuitul“, spune Aurel Domide
Ce nu-i place
„ Nu-mi place deloc când văd copii desculţi pe stradă, care nu merg la şcoală, nu-mi place că trăim într-o societate în care se minte foarte mult şi mă doare sufletul când văd că există tineri cu care ţara s-ar putea mândri, dar care nu au posibilităţi materiale, “, a completat acesta.

Click pe imaginea de mai jos pentru ultimele noutăţi de la Sibiu: