Sibiu: Alexandru Roman, leagă şi dezleagă trenurile

Alexandru Roman este unul dintre oamenii care îşi face munca în gara de triaj Sibiu. Că este vorba de Rapidul de Budapesta ori de Personalul de Copşa Mică, el compune şi descompune trenurile.

În nomenclatorul CAEN de meserii, profesiunea de manevrant vagoane se află între cea de manechin şi cea de mangalizator (cărbunar). Face parte din grupa majoră 8, adică "operatori la instalaţii şi maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse". Are codul 831202 iar în COR 2009 (Clasificarea Ocupaţiilor din România) scrie că este o meserie care cere nivelul doi de instruire, adică studii medii. Date seci până aici, nimic interesant. Când cunoşti însă omul cu vestă reflectorizantă şi steag galben în mână, meseria iese din coduri şi cărţi şi prinde viaţă. Alexandru Roman face anul acesta două decenii de când s-a angajat la căile ferate ca manevrant de vagoane. "Eu numai leg şi dezleg vagoanele aşa cum spune manevrantul şef. Nu sunt important, de ce să faceţi un articol despre mine?", a întrebat deloc retoric omul. Chiar dacă este un simplu executant, rolul lui nu este deloc lipsit de însemnătate.

Şi tatăl a fost ceferist
Toată copilăria şi adolescenţa şi-a privit tatăl cu pleacă şi vine de la muncă îmbrăcat în uniforma de ceferist. Aşa, copilul de atunci nu-şi dorea să fie altceva când va ajunge mare şi va trebui să trăiască pe propriile-i picioare. "Aici a lucrat şi tata, dar la coletărie. Când eram puşti asta îmi doream şi eu. Nu prea aveai ce să faci iar eu voiam să-mi câştig cumva existenţa, să lucrez undeva. Am fost doi ani de zile fierar betonist, dar cum eram prost plătit, am plecat la căile ferate", îşi aminteşte manevrantul de vagoane.

Un serviciu care plăteşte facturile
Nu s-a gândit nici atunci, la începuturi, şi nici pe parcursul timpului, că o să ajungă să lucreze atâta timp într-un singur loc de muncă. "Anul acesta am plecat pe două zeci de ani la căile ferate. Nu-mi imaginam că o să stau atât de mult în acelaşi loc. De fapt, eu niciodată nu m-am gândit la viitor, ci doar la ziua de mâine. Să am ce pune copiilor pe masă", povesteşte cu o sinceritate debordantă Alexandru. Momente de răscruce în care şi-a dorit să plece dintre trenuri, vagoane şi locomotive au fost în viaţa lui Alexandru, dar a ales de fiecare dată drumul deja bătătorit. "Mai greu a fost la început, erau foarte multe trenuri şi era multă muncă. M-am mai gândit să plec, cu trecerea timpului, dar n-am făcut-o", declară oarecum încurcat omul.

"Vreau să ţin de serviciu!"
În fiecare zi de muncă duce vagoanele la control, în staţia de spălare şi pregăteşte trenurile pentru formare. Parcă pare resemnat şi-l întreb dacă-i aduce satisfacţii în vreun fel munca pe care o face. "Când luăm salariul este cel mai frumos", vine rapid răspunsul, însoţit de un hohot sincer de râs. "Ce satisfacţii să ai când mergi printre pietre, printre trenuri, când legi şi dezlegi vagoane şi eşti toată ziua negru pe mâini?", continuă Alexandru serios şi chiar vrea ca eu să-i dau răspunsul. Trag concluzia că nu-i place ceea ce face şi omul îmi spune că greşesc. "Cum să nu-mi placă locul ăsta de muncă? Este de muncă şi eu vreau să ţin de serviciu", încheie Alexandru Roman.

Pescuitul, o mare pasiune
"Sunt pescar de când mă ştiu şi merg de vreo trei ori pe an în Delta Dunării, la pescuit. Cel mai mare peşte pe care l-am prins depăşea zece kilograme, era o ştiucă", spune manevrantul. Iar dacă pentru pescuit îşi ia zile libere, în concediu merge cu familia în staţiuni de pe litoral sau la munte.

Nu este mofturos, când vine vorba de lucruri
"Eu sunt un om obişnuit, nu ştiu lucruri care să nu-mi placă. Am fost crescut la ţară, nu la oraş, şi am fost învăţat cu toate", declară Alexandru Roman. Când vine vorba însă de oameni, lui Alexandru nu-i place comportamentul tot mai bădăran al acestora.

Vă sperie criza economică şi o eventuală disponibilizare?
A.R.: M-am gândit că pot rămâne fără loc de muncă. Aşa cum merg acum lucrurile, mă văd şomer în câţiva ani. Cu criza asta se scot tot mai multe trenuri, CFR-ul se destramă.
Dacă aţi lua-o de la capăt, tot la căile ferate?
A.R.: Cred că nu, aş face altceva. Poate aş lucra în construcţii, acolo se câştigă mai bine. Că, până la urmă, mereu este vorba despre bani.
Ce vă place la Sibiu?
A.R.: Absolut totul. Cel mai mult îmi place Dumbrava Sibiului pentru că este linişte şi mai ales pentru că se poate pescui în lac.

Profil
Născut: 11 mai 1968, judeţul Vâlcea
Educaţie: Zece clase; Cursuri de calificare
Ocupaţie: Manevrant de vagoane
Familie: Căsătorit, are trei copii