Sibiu: Alexandra Matei este „urmaşa“ pictorilor saşi din Sibiu
0
Sanda pictează mobilier în stil săsesc de cinci ani, dar este îndrăgostită de pictură de douăzeci şi patru de ani
Mobilierul pictat a ajuns în Transilvania, şi, respectiv în Sibiu prin intermediul saşilor. Este un mobilier plin de viaţă, cu nuanţe de culori vesele, care se face remarcat imediat ce pătrunzi înr-o cameră mobilată. Elementele decorative ale mobilierului săsesc sunt oarecum simple, dar pline de simbolistică. Trandafirul înseamnă pasiune, rodiile-fertilitate, lăcrămioarele- gingăşie, lalele- mândrie. Se întâlneşte de asemenea şi floarea simplă cu patru petale, realizată din 4 patru puncte şi simbolizează cele patru elemente ale naturii: apă, aer, foc şi pământ. Doamna Sanda, cum o alintă colegii, este pictor la un atelier de mobilă săsescă şi a pictat toate aceste simboluri şi elemente de decor. Este o femeie simplă, cu poftă de viaţă şi cu sticliri în priviri.
Drum lung până la pictură
S-a apucat de pictură în 1985, dar până atunci a făcut cu totul altceva. În 1968 s-a dus ucenic în domeniul poligrafiei. În 1985, din cauza unei probleme de sănătate a trebuit să renunţe la poligrafie, care practice nu a reprezentat pentru ea decat un loc de muncă şi un salariu. Fiind fără servici, s-a apucat să studieze pictura. Soţul ei terminase Arte Plastice şi el a fost cel care a îndemnat-o să ia calea picturii. Timp de şase luni a citit şi s-a documentat pentru că avea nevoie să afle care sunt reţetele tradiţionale.
Pictura pe sticlă- o mare dragoste
A început să picteze pe sticlă şi a început cu flori şi peisaje, îndreptându-se spre picture de icoane. A cochetat şi cu lemnul, dar a simţit că nu este un material care să o reprezinte, deşi reuşise să-l îmblânzească. „Faţa umană cu toate nuanţele ei se redă mult mai simplu pe sticlă. Am făcut eforturi de a colabora şi cu lemnul, dar am rămas la sticlă“ spune Alexandra. În Sibiu au apărut foarte mulţi „iconari“, cum îi numeşte artista, şi astfel ea a renunţat parţial la a mai realiza icoane, făcând doar pe comandă. Îi place pictura pe sticlă, pentru că „ Genul meu este unul naiv, de început de secol XVII“ spune doamna Sanda şi pentru că are libertate de exprimare. Sinceritatea artistei, parcă vine din acelaşi secol XVII când spune că „pictura a început pentru mine ca o pasiune, dar de exemplu nu aş putea realiza un portret, pentru că portretista necesită ore multe de studiu şi un professor, evident trebuie şcoală“
Pictură pe mobilier
În momentul de faţă Alexandra lucrează la decorarea obiectelor de mobilier pentru două dormitoare ale unei familii din Bucureşti. Primeşte părţile componente gata vopsite, aşează şabloanele pentru a crea o simetrie, apoi pictează motivele tradiţionale. Aşează mai întâi culorile deschise, apoi culorile din ce în ce mai închise apoi tuşele. Ultimele etape sunt antichizarea (acesta depinde de dorinţa clientului) şi apoi lăcuirea şi asamblarea. „Mă bucur când sunt gata, pentru că am o stare de împlinire“ spune artista. Sanda nu preferă o anumită culoare în materie de pictură, pentru că „îmi plac picturile cu toate culorile, pentru că toate fac un tot unitar care dă farmec tabloului sau obiectului pictat“ spune ea.
Profil
Născută
18 iunie 1953, Predeal
Educaţie
Post-liceală de Desen Tehnic
Ocupaţie
pictor
Familie
văduvă, un băiat
Ce-i place
Îmi plac dulciurile foarte mult, şi, mai ales cele de casă. Spre exemplu îmi place prăjitura cu nes şi nucă şi tiramisu. Pe acesta din urmă o fac şi eu, dar mai rar pentru că sunt scumpe ingredientele. Îmi mai place muzica anilor 70-80 şi muzica simfonică. Eu fără muzică nu pot lucra.
Ce nu-i place
Nu-mi place frigul, îl detest. Sun asemeni unei şopârle sau unui şarpe, îmi place soarele. Nu-mi plac aglomeraţia şi obrăzniciile tinerilor. În ziua de azi, majoritatea tinerilor ţipă, înjură şi sunt vulgari. Cred că a dispărut bunul simţ.
Dacă aţi putea să vă reîncepeţi viaţa, ce aţi face?
Cel mai sigur, afacerea personală şi probabil un atelier de genul ăstuia în care lucrez. Soţul meu avea idea de a picta pe obiecte mici, pe lemn. Îmi aduc aminte că pe vremea coopertaivelor meşteşugăreşti cumpăram sărăriţe din lemn şi le decoram noi.
V-aţi putea despărţi de Sibiu?
Am venit la vârsta de trei ani în Sibiu. Părinţii mei s-au mutat aici din Predeal, pentru că tatăl meu era din Tălmaciu şi-şi găsise loc de muncă. Am încercat să locuiesc în Bucureşti, dar nu pot. Aici am prieteni şi mă simt de parcă aş fi născută aici.
Se încarcă comentariile...
