Tentativă de sinucidere în „ograda” Direcției de Asistență Socială

Renata Gyapias (31 de ani) a încercat să-și pună capăt zilelor în timp ce se afla internată în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoanele cu Handicap Mintal „O viaţă nouă”din municipiu. Femeia a fost mutată săptămâna trecută din Centrul de Criză al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu Mare, închis pentru renovare.

„Pacienta Renata Gyapias, în vârstă de 31 ani, cunoscută cu retard mental uşor şi tulburări de comportament a fost internată de urgenţă după ingestia de aproximativ 300 de mililitri de etilen glucon, cu greţuri, vărsături, stare generală relativ bună”, a declarat Adrian Marc, directorul Spitalului de Urgenţă Satu Mare. Ieri, după trei zile de internare, perioadă în care i-a fost administrat tratamentul de specialitate, Renata a fost transferată la secţia de Psihiatrie. Mihaela Buda, şefa Centrului de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoanele cu Handicap Mintal „O viaţă nouă”, spune că tânăra a încercat să se sinucidă pentru că nu-i place regimul impus în instituţie. „A mai fost internată de două ori la noi, dar de fiecare dată a cerut să fie mutată. Centrul are regim închis şi nu putea să iasă ori de câte ori ar fi vrut. Vineri, când a fost adusă, personalul i-a verificat bagajele. Nu s-a gasit flaconul de antigel, doar patru tablete de Carmazepină. Probabil l-a avut ascuns printre haine, undeva, pentru că n-a ieșit sâmbătă și duminică nicăieri. Luni, după ce am făcut actele de internare, asistenta m-a anunţat că se simte rău”, povesteşte Mihaela Buda. Conducerea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Satu Mare a demarat o anchetă. „Se pare că Renata şi-a premeditat gestul. Din centru nu avea cum să facă rost de antigel, iar în incintă sau în apropierea instituţiei nu există nici un magazin de unde să-l cumpere”, a declarat Vartolomeu Bartoş, directorul DGASPC. Atât şefa centrului, cât şi directorul instituţiei au discutat, ieri, cu Renata. Potrivit celor doi, tânăra refuză să se întoarcă în centru şi doreşte să meargă la Vetiş, unde ar vrea să–şi construiască o casă.

Povestea orfanei sinucigașe

Potrivit reprezentanţilor DGASPC, Renata Gyapias a crescut la casa de copii din localitatea Apa. La majorat, a ieşit din sistem şi a încercat să-şi întemeieze o familie alături de un tânăr din localitatea Vetiş. După o perioadă scurtă de convieţuire, Renata a dat naştere unui copil pe care l-a abandonat. Copilul, în vârstă de nouă ani, se află acum în plasament familial.
Părăsită de concubin, tânăra a ajuns în stradă. În anul 2008 a fost reprimită în sistemul de protecţie a copilului. „Singura ei temere era să nu ajungă din nou în stradă. Ori de câte ori îşi simţea ameninţată într-un fel situaţia, încerca să se sinucidă. Cât a locuit la Centrul nr. 6, actualul Centru de criză, a avut vreo două astfel de tentative, de fiecare dată în urma unor discuţii privind posibila închidere a centrului. Mai întâi a vrut să-şi taie venele, apoi a înghiţit mai multe medicamente”, povesteşte Florica Rus, fostă angajată a centrului.

Sistem ineficient de protecție a copilului

În opinia Adinei Maier, asistent social în cadrul DGASPC, cazul Renatei Gyapias, dar și cazul lui Iovan Fogoroși, scos din Centrul de criză în același timp cu tânăra, cercetat acum pentru o serie de infracțiuni de înșelăciune, sunt produsele sistemului dezumanizat de protecția a copilului din perioada comunistă. „Vechiul sistem a fost catastrofal și și-a lăsat adânc amprenta asupra copiilor. Primii ani de viață în legănele de copii, apoi în școli speciale de învățământ primar și gimnazial, fără niciun demers coerent de incluziune socială, au dus la transformarea a generații întregi de copii în probleme sociale. Înșelăciunile lui Iovan Fogoroși, tentativele de sinucidere ale fetei sunt și rezultatul unui sistem ineficient care a dat greș și care, din fericire, a fost schimbat din 2003, odată cu desființarea caselor de copii”, spune Adina Maier.
În perioada comunistă, de la naștere și până la 18 ani, copii orfani sau abandonați în grija statului urmau traseul: leagăne de copii, case de copii, școli speciale de învățământ pimar și gimnaziu. În momentul de față, conform legilor în vigoare, copiii sub vârsta de doi ani sunt plasați direct în grija mamelor surogat, asistenții maternali plătiți de DGASPC. Excepție fac cazurile medicale grave, care necesită îngrijire sub supraveghere medicală permanentă. Ulterior, cei care nu sunt adoptați iau calea centrelor de plasament și a caselor de tip familial.
„Renata a copilărit într-un sistem în  care casele de copii aveau 250 de locuri. Acum vorbim în Satu Mare despre două centre de plasament de 50 de locuri și case de tip familial, unde minorii, sub tutela educatorilor și a personalului specializat, obțin deprinderi pe care copiii le capătă de la părinți. Sistemul funcționează. Tânăra suferă din pricina trecutului” afirmă Maier.

„Nici animalele care cresc fără părinți nu se integrează”

Într-o discuție cu reporterul „Adevărul”, academicianul profesor doctor Virgil Enătescu, somitate de talie mondială în domeniul psihiatriei, a explicat de ce șansele de reușită în viață ale copiilor aflați în grija statului sunt reduse. „Nici animalele care cresc fără părinți nu se integrează. Vă dau exemplu un experiment din savana africană, unde s-a încercat popularea unei zone cu un grup de elefanți orfani. Au făcut prăpăd, atacau alte animale, distrugeau recolte... Experimentul a eșuat. Soluția găsită a fost includerea unui elefant adult în grup, care a crescut în condiții normale și care acționa ca lider. Îi lovea cu trompa pe orfani la fiecare act antisocial. În final, experimentul a reușit. Dacă vor rămâne doar furajați și nutriți și nu vor avea o educație reală, făcută de specialiști, copiii din sistemul de protecție nu vor deveni niciodată egalii celorlalți” a declarat academicianul.