Românul din „Orchestra Simfonică Ţigănească de 100 de viori”

Eugen Horvat s-a născut şi a copilărit la Satu Mare. În 1990, a plecat în Ungaria împreună cu soţia şi fiica lor. S-au stabilit la Budapesta,  unde a lucrat ca profesor de muzică. Din anul  1992 cântă cu  „Orchestra Simfonică Ţigănească de 100 de viori“.

Eugen Horvat s-a născut şi a copilărit la Satu Mare. Nu a dus o viaţă uşoară, cu toate acestea, a reuşit să ajungă un muzician recunoscut pe plan internaţional. După terminarea liceului, a intrat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima“, însă, după trei ani, a fost nevoit să abandoneze facultatea, deoarece şi-a pierdut tatăl. Împreună cu mama şi cele două surori s-a mutat la Bucureşti, unde a lucrat  la Teatrul de Operetă, timp de trei ani, ca şef de partidă vioara a II-a, post obţinut prin concurs.

Bursă de studiu la Berlin

În 1975, a participat la un concurs de admitere la Academia de Muzică „Hanns Eisler“ din Berlin, unde a fost admis cu bursă de studiu de patru ani. După absolvire, în 1979, a revenit acasă. „Pe vremea lui Ceauşescu, cei care plecau la studii cu burse în străinătate nu se puteau stabili acolo, pentru că aşa era sistemul, astfel că m-am întors la Bucureşti, unde am lucrat ca profesor de muzică la Liceul de Muzică din sectorul 5. Aici am stat circa 5-6 ani, timp în care am avut posibilitatea să particip la cel mai mare concurs de muzică de pe vremea respectivă, «Cântarea României»“, povesteşte violonistul. În 1984, a revenit la Satu Mare, unde timp de şase ani a lucrat ca profesor de muzică la diferite unităţi de învăţământ. Tot aici, în 1980 şi-a întemeiat şi familia. „În 1990, am plecat la Budapesta împreună cu soţia şi copilul, iar asta pentru că fetiţa nu s-a descurcat cu limba română. Astfel, ne-am stabilit în capitala Ungariei, unde m-am angajat în continuare ca profesor de muzică la două şcoli de muzică, una maghiară şi una germană“, povesteşte muzicianul.

De 19 ani în orchestra ţigănească

În 1992 a ajuns colaborator la „Orchestra Simfonică Ţigănească de 100 de viori“, prin intermediului unui elev din clasa lui, al cărui tată era şi el în trupă. „Cântam în orchestră în paralel cu postul de la şcoală. Era un fel de hobby şi, până la urmă, un venit suplimentar“, spune Horvat.
Din 1993 până în 2006 a predat muzică şi a ocupat şi funcţia de şef de catedră, iar apoi cea de director la Liceul de Muzică „Talentum“ din Budapesta. De aici a ieşit şi la pensie, după 13 ani de activitate, în 2006. În paralel, dar şi după pensioanre şi-a continuat activitatea şi la orchestă, care, în timp, a devenit tot mai bună şi populară. Ca muzician, a primit şi distincţia cea mai înaltă a statului maghiar, „Crucea de Aur“, pentru merite deosebite pe plan muzical. Împreună cu orchestra, în cei 19 ani de activitate alături de ei, a realizat cinci discuri de aur şi patru de platină, susţinând peste 600 de concerte în întreaga lume.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

ADS: Câţi membri are orchestra, în total?
E.H.: Suntem 138 de membri, din care la concerte participă cel puţin 7-8 şi cel mult 100. Particiaprea membrilor se face în funcţie de disponibilitate, locul şi data concertului, respectiv la înţelegere.

ADS: Cum e viaţa unui ţigan celebru? Te simţi defavorizat din cauza etniei?
E.H.: Grea. La început, când am plecat la Budapesta, totul era frumos. Eram apreciaţi şi nu se făceau discriminări. Acum, însă, eşti privit altfel dacă eşti mai închis la culoare. Nu zic că mi-e ruşine de etnia mea, dar nu mă pot numi nici mândru, iar asta pentru ce se întâmplă în lume din cauza semenilor mei.

Ce-i place:
Nu îşi imaginează viaţa fără muzică. Îi place să-şi petreacă timpul cu familia şi apreciază prietenii adevăraţi şi adevărul.

Nu-i place:
Ştie că adevărul doare uneori, însă un lucru nu poate suporta, iar asta e minciuna. Nu îi plac oamenii prefăcuţi şi adevărul „ambalat“.

PROFIL
Născut: 22 mai 1947, Satu Mare
Familie: Căsătorit, are un copil
Studii: Academia de Muzică „Hanns Eisler“, Berlin, Germania