Oşenii îşi pregătesc locul de veci în spatele şurii

Sătenii din Ţara Oaşului şi-au ridicat deja cruci în grădină, marcând astfel locurile în care cer să fie îngropaţi. Oamenii spun că în acest fel vor fi aproape de cei dragi şi nu vor mai plăti taxele pentru înmormântarea în cimitir.

Sătenii din Ţara Oaşului îşi pregătesc din timp locul de veci. În pofida numeroaselor cimitire din zonă, mulţi oşeni preferă să fie înmormântaţi în spatele şurii, ca să fie aproape de rudele lor care au murit înainte de anii 70.
În localităţile Trip, Bixad şi Boineşti, peste 80 de oameni sunt îngropaţi în apropierea caselor pe care le-au avut, departe de locul în care se odihnesc consătenii lor. „Oamenii sunt îndrăgostiţi de locurile pentru care au muncit o viaţă întreagă şi vor ca acolo să le fie şi locul de veci“, a declarat Ioan Tătar, primarul comunei Bixad, judeţul Satu Mare.

Şi-a ridicat deja o cruce

Gheorghe Tătar, de 62 de ani, îşi pregăteşte deja locul de veci, în spatele grădinii. Şi-a ridicat o cruce şi a plantat şi doi brazi. „Aici am muncit o viaţă întreagă şi tot pe acest pământ vreau să fiu îngropat“, spune hotărât bărbatul.
Chiar dacă cimitirul este la doi metri de grădina lui, Gheorghe Tătar refuză să fie inmormântat alături de ceilalţi. „Nu vreau să mai plătesc 5.000 lei pentru locul de veci. Este grădina mea, fac ce vreau în ea“, susţine el.
Şi Maria Man, de 73 de ani, şi-a găsit deja un loc în care să fie înmormântată pe cele cinci hectare de teren pe care le are în spatele casei. „În spatele şurii sunt înmormântaţi socrii mei. Voi lasă ca literă de lege să fiu îngropată lângă ei.

Acum, acolo este doar o cruce, dar când voi pleca de pe această lume, copiii mei vor amenaja spaţiul aşa cum trebuie“, spune bătrâna.

„Nu este creştinesc“

Preoţii din zonă spun că înmormântarea în grădină nu este creştinească, dar că nu sunt mulţi cei care solicită acest lucru. „În ultima perioadă nu am îngropat pe nimeni în spatele şurii. Din punctul meu de vedere nu este creştinesc, s-au construit cimitire pentru a sta acolo morţii. Mie nu mi-ar plăcea ideea de a mă trezi în fiecare dimineaţă şi să văd în grădină câte un mormânt“, a declarat Vasile Borhidean, preot în localitatea Boineşti.

„Sunt cazuri izolate“

„Ştiu că sunt cazuri izolate. Pe vremuri, oamenii care nu aveau posibilităţi materiale erau îngropaţi în spatele grădinii ori cei care locuiau prea departe de vreun cimitir“, susţine dr. Mara Puşcaş Lobonţ, etnograf la Muzeul Judeţean Satu Mare.