Lecţie de viaţă: învaţă să trăiască la 20 de ani

Au primit a doua şansă după ce au trăit o viaţă întreagă în orfelinate, în centre de plasament şi în stradă. O asociaţie din Satu Mare găzduieşte tineri care au trăit pe stradă şi îi învaţă să trăiască la fel ca restul oamenilor.

Nu şi-au plătit niciodată o factură, n-au folosit aparate electrocasnice, n-au gătit vreodată şi, de cele mai multe ori, au purtat săptămâni întregi acelaşi rând de haine. Şi asta pentru că au trăit o viaţă întreagă în orfelinate şi centre de plasament, după care au ajuns în stradă.

Oameni de pe stradă
Câţiva dintre oamenii străzii, tineri cu vârste de 20 -25 de ani, au primit şansa de a învăţa toate aceste lucruri în cadrul unei asociaţii din Satu Mare care îi găzduieşte. „Poate pentru restul oamenilor pare ciudat faptul că şi aceste lucruri trebuie învăţate. Însă dacă au fost o viaţă întreagă în sistemul de protecţie socială, ajungând ulterior să trăiască ani buni pe stradă, aceşti tineri nu pot brusc să trăiască pe cont propriu. Ei n-avut de la cine să înveţe până acum ce înseamnă să te gospodăreşti, să ai o igienă normală sau pur şi simplu să plăteşti o banală factură, pentru că n-au făcut-o niciodată“, spune Cristina Bala, preşedintele Asociaţiei „Stea“. Aceasta mai spune că au fost lucruri elementare pe care tinerii nu le ştiau. „ De exemplu, nu ştiau cum se folosesc aparatele electrocasnice. Când le-am spus că lumina trebuie stinsă când nu suntem în încăpere pentru a nu consuma curentul inutil, ei au scos şi frigiderul din priză“, îşi aminteşte Cristina Bala. 

„Vreau o viaţă normală“
Monica Gherebeneş, de 22 de ani, a fost primită în urmă cu un an de Asociaţia „Stea“ în locuinţa de pe strada Octavian Goga. „Eu lucrez la o fabrică de mobilă din ianuarie. Lunar îmi plătesc cheltuielile pentru apă, curent, gaz şi cablu. Până acum n-am mai făcut acest lucru, să-mi calculez singură cheltuielile şi să-mi pun bani deoparte pentru ele. Sper să reuşesc să mă mut în chirie. Vreau o viaţă normală, să nu mai stau pe străzi“, mărturiseşte Monica. Aceasta a ajuns de la orfelinat în stradă la vârsta majoratului. „Am fost la orfelinat şi în centre de plasament. Am reuşit să termin Şcoala de Arte şi Meserii, dar n-am fost angajată şi n-am avut unde să locuiesc. Am mai stat la Adăpostul de Noapte şi pe stradă, unde îmi petreceam majoritatea zilelor. Mâncam doar ce primeam la adăpost sau de la oameni“, mai spune Monica.

A doua şansă
Asociaţia găzduieşte în prezent şase astfel de cazuri, tineri care au primit o a şansă de a scăpa de calvarul traiului pe stradă. După luni întregi de consiliere şi cursuri de calificare, doi dintre aceştia au reuşit să-şi găsească un loc de muncă şi acum simulează o viaţă obişnuită, pentru a învaţa să trăiască ca tot restul oamenilor.

Învaţă să-şi pună bani deoparte
Cei doi tineri care şi-au găsit un loc de muncă trebuie să-şi pună bani deoparte pentru plata cheltuielilor. „Este o simulare, prin care aceste responsabilităţi se învaţă. Banii ajung însă în contul lor personal, urmând ca ei să-i folosească atunci când se vor muta în chirie. Termenul maxim de gădzuiere este de doi ani“, a explicat preşedintele Asociaţiei „Stea“, Cristina Bala.