Copii dispăruţi de peste un deceniu

Trei copii din judeţul Satu Mare au dispărut de mai bine de zece ani. Până acum, nu se ştie nimic de ei. O fetiţă surdo-mută a dispărut de zece ani din faţa casei. În celelate două cazuri, doi copii de trei, respectiv nouă ani, au dispărut din 1998.

Ramona Boca, Balazs Attila şi Ecaterina Varga sunt dispariţiile vechi de peste zece ani, în cazul cărora poliţiştii nu au nici cel mai mic indiciu. Cei trei au dispărut la vârstele de trei, nouă, respectiv zece ani din faţa casei, fără ca în tot acest timp poliţiştii să le dea de urme.

Cel mai dificil caz

Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Satu Mare, Ramona Boca, o fetiţă surdo-mută de zece ani, a dispărut în luna octombrie 2001. Poliţiştii spun că acest caz este cel mai dificil, mai ales că fetiţa are deficienţe de vorbire şi de auz şi părinţii n-au avut nicio fotografie pentru a le uşura oamenilor legii căutarea. Poliţiştii au realizat un portret robot pe care l-au dat publicităţii pentru a fi găsită. „Ramona Boca a dispărut din faţa locuinţei, din satul Săcăşeni, comuna Căuaş. Potrivit singurelor informaţii, copila ar fi pornit spre satul vecin, Halta Hotoan. În primele zile, s-au făcut descinderi în sat şi în localităţile apropiate. Ea a fost căutată peste tot şi prin toate mijloacele posibile, însă fără succes“, a declarat Felician Blidar, inspector principal în cadrul Serviciului Investigaţii Criminale, compartimentul „Urmăriri“. „Au fost audiaţi toţi cei care ar fi putut oferi chiar şi cele mai mici indicii, de la rude, vecini, până la prieteni, colegi de şcoală şi învăţători, însă nimeni nu a văzut-o. Ne îngreunează treaba faptul că fetiţa este surdă, are deficienţe de vorbire şi nu avea nici orientare foarte bună în spaţiu“, a mai spus inspectorul principal. Părinţii fetei sunt şi astăzi disperaţi şi păstrează legătura permanentă cu poliţiştii. Mama este îngrijitoare la o fermă din sat, iar tatăl este ciurdar.

Dispărut de 13 ani

Un alt caz dificil de care se ocupă poliţiştii sătmăreni este cel al lui Balazs Attila, care a dispărut în 20 august 1998, când avea trei ani. El a fost văzut ultima oară jucându-se în faţa locuinţei, din oraşul Ardud, pe vremea respectivă. Dispariţia copilului a fost semnalată de bunicul său. La vremea respectivă, Attila era crescut de mamă şi bunici, tatăl fiind încarcerat. Atunci, poliţiştii l-au căutat peste tot, la fel ca în cazul Ramonei Boca, doar că aici nu a existat nici măcar indiciul că ar fi pornit spre o anumită direcţiei a satului. „Am fost la audieri chiar şi în Penitenciar la tatăl băitului,  am mers şi la Petroşani, unde copilul avea bunici, însă fără succes”, spune inspectorul Felician Blidar. Copilul este căutat şi cu ajutorul fotografiei pusă la dispoziţia poliţiştilor de către părinţi şi pentru care s-a făcut îmbătrânirea digitală, aşa cum se practică în toate cazurile de dispariţii. În luna iulie a acestui an, Attila ar fi împlinit vârsta de 16 ani. Ecaterina Varga a dispărut din satul Boghiş, comuna Doba, la sfârşitul lunii aprilie 1998. Ea a plecat de-acasă la vârsta de nouă ani. Copilul de atunci ar fi devenit o femeie în toată regula, iar acum ar avea 22 de ani. Cu toate acestea, ea nu s-a întors la părinţi, iar poliţiştii nu i-au dat de urmă. În cazul Ecaterinei Varga, dispariţia a fost semnalată de mamă, care a le-a spus poliţiştilor că minora a dispărut de pe stradă, unde se juca cu alţi copii.

„Pot fi absolut oriunde, în viaţă sau morţi“

Potrivit şefului Biroului Urmăriri din cadrul IPJ Satu Mare, Felician Blidar, cu cât trece mai mult timp fără ca minorii să fie găsiţi, cu atât posibilitatea de a le da de urmă scade. Cu toate acestea, poliţiştii colaborează cu toate autorităţile, Jandarmerie, Poliţie de Frontieră, spitale, case de copii şi nu numai, pentru a-i găsi pe cei dispăruţi. „În toţi aceşti ani s-a lucrat la căutarea copiilor. Există o bază de date a persoanelor dispărute şi urmărite naţional şi internaţional, prin care de cele mai multe ori reuşim să-i găsim pe cei dispăruţi, indiferent că este vorba de copii, adulţi sau urmăriţi penal“, explică poliţistul. „Dacă la vreun spital, de exemplu, ajunge un minor sau un adult neidentificat, poliţiştii sunt anunţaţi şi se deplasează la faţa locului pentru a identifica persoana. La fel se procedează şi atunci când, de exemplu, se încearcă scoaterea din ţară a unui minor. Dacă nu este identificat, se face o verificare în baza de date. Din experienţă, putem spune că aceşti copii pot fi absolut oriunde, în viaţă sau morţi“, povesteşte inspectorul de la Urmăriri.