Lupta unei mame pentru creşterea fiului autist: „Copiii îl ocoleau, educatoarele erau depăşite de situaţie“

Edita şi Erhard au dezvoltat o relaţie mamă-fiu extraordinarp - foto: Facebook Edita Enciu

Edita Enciu este mama unui copil special, care suferă de o formă de autism. Ambiţia sa de a nu se da bătută şi de a lupta cu sistemul au făcut să ajungă să ofere ajutor câtorva zeci de părinţi aflaţi în situaţia ei.

Bucuria veştii că va fi mămică a fost, acum 12 ani, şi pentru Edita la fel de mare ca pentru orice femeie care îşi doreşte un copil. L-a aşteptat şi l-a iubit pe Erhard mult, încă din primele minute de viaţă, fiind dispusă să facă orice eforturi pentru copilul ei. La acel moment nici nu ştia ce va însemna acest lucru.

Primul test al iubirii de mamă a venit pentru Edita devreme, pe când fiul ei avea doar câteva luni. „Totul mergea perfect. Până când, din cauza unei pneumonii interstiţiale, Erhard a făcut stop cardio respirator. Avea 7 luni. După o săptămână petrecută la pediatrie în Cluj, am observat că parcă nu e la fel. A început să umble târziu, dar în schimb a dezvoltat o pasiune pentru trenuleţul Thomas. Casa era plină de trenuleţe. Le ştia pe toate după nume şi cu ochii închişi. Îi plăcea să răsfoiască enciclopediile din casă şi a învăţat foarte repede lucruri care nu erau pentru vârsta lui. Rareori ne privea în ochi. Mereu aveam impresia că totuşi ceva nu mergea bine”, explică Edita Enciu.

Instinctul de mamă nu a trădat-o şi a dorit să afle mai în detaliu ce se întâmplă cu fiul ei, chiar dacă familia îi punea tot felul de diagnosticuri băbeşti şi scuze. La vârsta de patru ani a ajuns, din întâmplare la un centru, pentru o evaluare. Era în grupa pregătitoare, chiar de ziua mamei lui, când lui Erhard i s-a pus diagnosticul de „Tulburări Pervazive de devoltare”.

„Problemele au apărut din grădiniţă, copiii îl ocoleau, iar doamnele erau depăşite de situaţie. În acelaşi an a fost pur şi simplu exclus de la o activitate de grup, mi s-a comunicat «să nu ne facă de ruşine pe scena festivalului». A fost crunt. A urmat apoi lupta pentru înscrierea lui în şcoala de masă. După ce cu greu am fost acceptaţi la a treia şcoală, cei de la inspectorat cu greu ne-au dat Certificatul CES pentru şcoală de masă şi profesorul de sprijin necesar integrării acestuia. A fost greu...”, îşi aminteşte Edita Enciu.

Pentru a putea să îi ofere fiului ei tot ceea ce avea nevoie pentru o dezvoltare corectă, fără ca el să se simtă cu probleme, ci special, Edita s-a instruit prima dată pe ea, pentru a face faţă situaţiei. Asta şi pentru că în centrele din Satu Mare locurile la terapie erau greu accesibile, rare şi nu ofereau continuitate. La 9 ani nu i-a mai primit în niciun centru de recuperare şi de atunci tot ce a însemnat tratamentul lui Erhard, care intre timp a primit şi un verdict, mai exact de „Asperger”, a fost realizat acasă, de Edita.

„Aşadar acum 2 ani am transformat uscătoria blocului în sală de terapie. Şi pe lângă Erhard am început să mă ocup de alţi copii din spectrul autist. În timp am dezvoltat un curs de dezvoltare psihomotrică şi senzorială, activitate de grup care tocmai şi-a încheiat a doua serie de curs. Pentru că încă din momentul primirii diagnosticului am promis celui de sus că, dacă mă îndrumă să îl recuperez pe Erhard, voi ajuta cât mai mulţi părinţi să facă faţă autismului. Încet, dar sigur, am început să visez la un altfel de centru, un castel”, mai afirmă mămica.

Aşa a luat naştere, în iarna anului 2016, Asociaţia „Castelul lui Erhard”, care are ca principal obiect de activitate, deocamdată, consilierea în cazuri de autism, dar se doreşte ca pe viitor să se acrediteze şi tratament, ţinta finală fiind ca asociaţia să fie un adevărat centru de tratament pentru copiii cu autism.

„Anul trecut în decembrie am închiriat un sediu de 300 mp. Împreună cu alte 20 de familii am înfiinţat "Asociaţia Castelul Erhard". De atunci am reuşit să ne acreditat pe informare şi consiliere şi acum muncim la documentele necesare licenţierea viitorului centru. Până în acest moment am investit în sediu peste 30.000 lei, bani care s-au dus pe chirie şi amenajat. Marea parte a banilor au venit de la noi, părinţii. Scopul Asociaţiei noastre este să ajutăm cât mai mulţi părinţi care au copiii cu nevoi speciale”, afirmă Edita.

Ea se consideră o mămică fericită, dar şi norocoasă, pentru că cu încă câţiva ani de tratament Erhard va avea o viaţă normală, ca oricărui tânăr, dar pentru mulţi dintre părinţi această bucurie nu va veni, urmând să aibă toată viaţa alături un copil special.

Erhard e acuma clasa a cincea şi se descurcă de minune la şcoală, mai greu cu matematica, pe care nu o prea înghite, dar ambiţia moştenită de la mama lui, de a nu se da bătut, îl face să treacă cu brio şi peste cele mai grele lucrări de control. Asemeni lui mai sunt mulţi astfel de tineri în Satu Mare, pe care Edita îşi doreşte să îi poată ajuta sub cupola Asociaţiei „Castelul lui Erhard”.