Cât de scumpă este pasiunea pentru porumbei. Tânăr columbofil din Satu Mare: „De când m-am apucat, am investit o sumă din şase cifre în euro“

O bună bucatp din curtea casei le-a fost dedicată volierelor şi porumbeilor lui Adrian - foto: Adrian Caraba

Adrian Mărculescu creşte porumbei de 11 ani, iar de 9 ani participă la concursuri. Investeşte timp şi bani în păsări, sumele care se menţionează în acest domeniu fiind ameţitoare.

Columbofilia este o pasiune care leagă mulţi sătmăreni, comunitatea acestora numărând câteva sute de persoane în judeţul Satu Mare, din care câteva zeci au dus această pasiune la un nivel profesionist, respectiv concursuri şi sume mari investite în porumbeii pe care îi cresc. 

Adrian Mărculescu este un tână de 27 de ani din Satu Mare, care a descoperit această plăcere de a creşte porumbei în urmă cu 10 ani şi de atunci a dezvoltat-o continuu. În prezent are 250 de porumbei şi o sumă de şase cifre pe care a investit-o în ei, o sumă în euro. 

„Eu am început să cresc porumbei din 2006 şi am început să particip la concursuri din 2008. Să creşti porumbei doar pentru plăcerea de a-i vedea în curte şi cum zboară nu e ceva extraordinar, dar deja să participi la concursuri necesită mult timp, multă seriozitate şi multă muncă, dar mai ales mulţi bani. Un porumbei de competiţie presupune un program foarte strict atât pentru crescător cât şi pentru porumbel, care trebuie să provină dintr-o familie foarte bună. Ca şi un sportiv, unui porumbel îi trebuie şi un antrenor bun. Eu am început aşa, pur şi simplu, văzând porumbei la vecini, mi-au plăcut şi mi-am luat şi eu. Apoi am început să îi cresc şi să învăţ despre ei, atât din greşelile mele cât şi din ce m-au îndrumat alţi prieteni care cresc porumbei”, afirmă Adrian Mărculescu.

În decursul anilor, Adrian a cumpărat o serie de porumbei campioni sau din familii de campioni, atât pentru a avea concurenţi cu care să se prezinte la competiţii, dar şi pentru a-şi forma propriile familii de porumbei din care mai târziu să scoată campioni. Doar că această pasiune, sau sport cum îl numeşte el are şi pierderi, iar acestea nu sunt deloc neglijabile. Porumbeii cad pe capete de la un an la altul, şi fiecare porumbel pierdut reprezintă o pierdere de câteva sute de euro.

„Când am început am avut doar 30 de porumbei. Acum am ajuns să am 250 dintre care sunt multe exemplare campioni naţionali, cumpăraţi de la crescători renumiţi, am şi fraţi sau părinţi de campioni naţionali. La început doar cumpăram porumbei, dar acum îi şi înmulţesc şi am mulţi porumbei la concursuri proveniţi din familiile mele de porumbei.

Am pierdut şi porumbei la competiţii. Se pierd, sunt atacaţi de păsările răpitoare, sunt împuşcaţi spre Ungaria. Eu produc în fiecare an undeva la 200 de porumbei, prin reproducere, dar 40% se pierd de la un an la altul. Uneori suntem şi noi de vină, pentru că suprasolicităm porumbeii. După un zbor de 900 de km, când are fie vânt din faţă, fie caniculă, porumbelul ajunge acasă rupt de oboseală. A doua zi se odihneşte, apoi îl scoatem la antrenament o zi şi pe urmă de multe ori îl băgăm iar la curse, că e etapă intermediară. Şi clar porumbelul acela nu rezistă la multe serii de acestea că cedează.”, afirmă Adrian.

Porumbeii săi primesc multă atenţie din partea lui. Zilnic au parte de timp doar pentru ei, pentru creşterea lor dar şi pentru întărirea relaţiei sportiv-antrenor, iar mai apoi pentru antrenamente. Pe perioada iernii contactul este mai redus, la 1-2 ore pe zi, dar odată cu venirea timpului propice pentru zbor, creşte şi perioada pe care Adrian o petrece între porumbeii lui.

„Pe perioada iernii porumbeii se ţin închişi din cauza răpitorilor, care îi decimează dacă îi prind în zbor. Apoi primăvara începem să le dăm drumul să zboare şi să îi antrenăm de la diferite distanţe, treptate, începând de la 5 km până la o distanţă mult mai mare. Apoi participă la concursuri iar între concursuri se antrenează iar. Înainte de concurs ei întră într-un fel de cantonament, cu pregătire, cu odihnă, cu motivaţie. Porumbeii mei au zburat cel mai mult 900 de km, distanţă pe care o pot face într-o singură zi, respectiv să ajungă în aceeaşi zi acasă sau să ajungă a doua zi. ”, mai povesteşte columbofilul. 

În fiecare primăvară porumbeilor şi se pune un inel şi acesta este asociat unui cip, care la rândul lui este legat la un sistem informatic. Atunci când porumbeii zboară de la destinaţie spre casă în cadrul concursului sistemul informatic citeşte cipul porumbelului şi ora la care a ajuns, astfel fiind inclus în clasament. Cea mai bună clasare obţinută de un porumbel al lui Adrian a fost un loc trei naţional. 

Ceea ce îi face pe porumbei să se întoarcă acasă, mai povesteşte crescătorul, este perechea, pereche pe care o vede înainte de a pleca la concurs şi care reprezintă motivaţia sportivului înaripat. Contrar acestei generalităţi, porumbelul de pe podium de la naţionale a lui Adrian nu a fost motivat de pereche, ci de cuib, acesta fiind foarte ataşat de cuibul sul său, acest lucru făcându-l să dea din aripi atât de intens pentru a ajunge în primii trei acasă.

Fiecare clasare bună pe care un porumbel o are îi creşte valoarea, astfel că nu sunt puţini cei care fac bani serioşi din acest hobby, dar în aceeai măsură se şi investesc bani buni.

„Se fac şi bani din treaba asta. Aici depinde cât eşti de bun şi dacă ai o familie de porumbei proprie. Eu ca antrenor nu pot să îi dezvolt ca şi genă, aici depinde doar din ce familie provine porumbelul. Eu pot să influenţez rezultatele unui porumbel, din unul mediocru să fac unul bun, dar niciodată unul campion. Eu nu am campion proprii, am un loc trei naţional, pe care l-am obţinut anul acesta. De acum îmi doresc să stau pe podium an de an cu porumbeii pe care îi cresc. La nivel de judeţ sunt unul dintre cei mai buni, dar la nivel naţional am doar un loc trei. Nu este un an ca altul, dacă un an e bun, nu înseamnă că şi anul viitor vei fi bun. Valoarea porumbeilor o dau şi rezultatele şi familia din care provine. Pe mine nu mă interesează să scot bani din porumbei. Preţurile încep de la câteva sute de euro şi ajung la câteva sute de mii de euro. În Satu Mare cel mai scump de care ştiu eu s-a vândut cu 1.500 euro. Dar la nivel naţional sunt preţuri mult mai mari. Un român care concurează în Belgia a vândut acum un porumbel cu 500.000 euro, dar el concurează în Belgia.

De când m-am apucat de acest sport eu am investit o sumă din şase cifre, nu dau suma exactă pentru că sunt păţit, m-am trezit cu volierele sparte de hoţi”, mai afirmă crescătorul.

Adrian are de gând să continue această pasiune cât timp va avea resurse, făcând tot posibilul să se dezvolte în acest domeniu şi să scoată cât mai mulţi porumbei campioni, nu pentru cupele primite sau pentru potenţialul financiar al porumbelului ci pur şi simplu pentru plăcerea proprie de a avea în curte un porumbel campion.