Albe sau galbene? Care ouă sunt mai bune pentru masa de paşte?
0
În jurul ouălor planează mai multe mituri cu privire la care sunt mai bune în funcţie de culoarea cojii şi a gălbenuşului. Ouăle de casă provenite din mediul rural sunt considerate mai bune decât cele din supermarketuri, dar în aceeaşi măsură specialiştii afirmă că acestea reprezintă mai multe riscuri.
La fel ca celelalte sărbători religioase, Învierea sau Paştele se traduce la români prin mese îmbelşugate, o mulţime de preparate, totul terminându-se adeseori cu probleme digestive.
Unu dintre cele mai des folosite ingrediente pentru prepararea bucatelor de Paşte este oul, care intră în compoziţia multor feluri de mâncare, dar care este consumat şi fiert, după ce este înroşit, conform tradiţiei. Trendul ultimilor ani a fost ca aceste ouă să fie achiziţionate de la supermarket, după ce numărul de gospodării din mediul rural a scăzut, dar şi după ce regulile sanitar veterinare la nivelul Uniunii Europene au devenit mai aspre. Astfel nu doar că oule din gospodăriile ţărăneşti nu se mai pot vinde legal la piaţă, dar până şi cele din magazine sunt mult restricţionate faţă de cum era cândva când mergeai la piaţă şi îţi alegeai ouăle direct din tocul de ouă al ţărăncii care vindea pe caldarâm la piaţă.
Conform regulamentelor şi normelor în vigoare ouăle sunt împărţite în mai multe categorii. Cea mai importantă categorisire este cea în funcţie de modul de utilizare al lor. Mai exact există notări direct pe ou, pe cele din comerţ putând să se identifice litera A, ceea ce semnifică o anumită categorie. „Aceasta categorie atestă faptul că oul este bun de consum, că are o coajă curată, iar la examenul ouvoscopic prezintă o cameră de aer cu o înălţine de până la 6 mm. De asemenea la acelaşi examen gălbenuşul se află în centrul oului iar albuşul nu prezintă pete de sânge, obiecte străine sau mirosuri”, afirmă inspectorul Puiu Mureşan de la DSVSA Satu Mare.
Tot de la acesta am aflat că ouăle care nu intră în categoria şi care la fermă sunt notate cu B nu au voie să fie comercializate şi se folosesc doar pentru industrializare. Totodată pe ouăle cumpărate de la supermarket sau orice alt magazin autorizat se va putea vedea imprimat pe ou o cifră, 0,1,2 sau 3, ceea ce spune multe despre modul în care a fost crescută găina care a produs acel ou. Ouăle notate cu 0 sunt ouă ecologice, ouăle notate cu 1 sunt ouă provenite de la găini crescute în aer liber la sol, pe când cele notate cu 2 sunt ouă de la găini crescute în hale la sol. Cea mai de evitat categorie ar fi categoria 3, care provin din de la găini crescute în ferme în baterii, care mai sunt considerate şi găini stresate, dar care nu au contraindicaţii pentru sănătatea umană.
Oul cu o greutate medie de 50 de grame are o valoare energetică între 90-100 de calorii, echivalentul a 150 ml de lapte, 40 de grame de carne sau 20 de grame de brânză. De obicei marea majoritate a ouălor de pe piaţă sunt ouă peste această greutate, fiind în interesul comercianţilor să le valorifice pe acestea.
„Mărimea oului este de asemenea imprimată fie pe ambalaj fie pe ou. Cele XL au un gramaj peste 73 de grame, cele notate cu L au o greutate cuprinsă între 63-73 de grame, cele cu o greutate între 53 şi 63 de grame sunt din categoria M, iar cele mai mici de 53 de grame sunt notate cu S.”, ne explică acelaşi inspector Mureşan de la DSVSA Satu Mare.
Valabilitatea unui ou este de 28 de zile în mod normal, dar dacă acesta este folosit pentru preparate alimentare sau fiert, valabilitatea lui scade vertiginos la doar câteva zile. Ca aspect exterior oamenii nu pot să identifice cât de vechi sau cât de proaspăt este oul, acest lucru putând fi observat doar după ce oul este spart. Nici culoarea oului nu spune nimic despre prospeţimea lui. Mitul care circulă în jurul culorii oului este spulberat de cunoscătorii în domeniu. Deşi oamenii afirmă că ouăle galbene ar confirma că acestea sunt de casă pe când cele albe sunt de fermă, specialiştii afirmă că nu este adevărat, culoarea depinzând de rasa găinii. Revenind la prospeţimea oului, acest lucru se poate observa după ce acesta este spart. Conform medicului veterinar Puiu Mureşan, dacă gălbenuşul estee ţuguiat, oul este foarte proaspăt, dacă acesta este foarte plat şi chiar se răspândeşte în albuş, atunci oul este vechi şi nu se recomandă consumarea lui. Intensitatea culorii gălbenuşului nu este de speriat, aceasta diferă în funcţie de modul de hrănire al păsării.
Pentru o mai mare siguranţă pentru gospodine atunci când gătesc un preparat în care trebuie să încorporeze ou crud, li se recomandă ca oul să fie spart într-un vas distinct înainte de a fi pus în prepaparat, pentru a i se putea observa proprietăţile conţinutului. O mai mică siguranţă există atunci când vine vorba de fierberea oului, mai ales dacă acesta provine din gospodăriile de la ţară, achiziţionarea şi consumarea ouălor dintr-un astfel de mediu făcându-se pe răspunderea fiecărui cetăţean în parte. Atunci când se doreşte fierberea oului se poate apela la metodele băbeşti pentru depistarea prospeţimii lui, cea mai cunoscută fiind cea a soluţiei saline. Mai exact se pregăteşte o soluţie de apă cu sare în care se pune oul. Dacă oul este proaspăt, acesta se va duce la fund, pe când dacă este vechi, acesta va pluti la suprafaţă. Metoda nu este recomandată de specialişti, dar este adesea folosită mai ales în mediul rural
Pe aceeaşi tema:
Cum să vopseşti ouăle de Paşte ca să eviţi chimicalele din comerţ
Se încarcă comentariile...
