Morile de apă de la Gramensca, vechi de o sută de ani, stau sub semnul paraginii

Cu o vechime de peste 100 de ani, morile din zona Sicheviţei au fost uitate complet de edili din regiune. Singurul om care mai ştie detalii legate de mori este un localinc care îi întâmpină pe turiştii veniţi să viziteze minunăţia din zonă.

Una dintre atracţiile turistice din zona Clisurii Dunării este complexul de mori din valea Gramensca. Mai vechi decât cele de la Rudăria, morile de aici au fost lăsate în paragină de cei care ar fi trebuit să facă ceva pentru a le introduce într-un circuit turistic, astfel că acum se deteriorează de la un an la altul. Complexul are o valoare etnologică şi antropologică deosebită, o valoare istorică şi arhitecturală de prim ordin, fiecare moară din cadrul său fiind un monument de arhitectură, de civilizaţie populară. Singura persoană care se îngrijeşte de acete mori este un localnic din Sicheviţa, Pavel Circu, care îi întâmpină pe turiştii veniţi din toate colţurile lumii să viziteze aceste minunăţii.

Fără niciun interes

„Vin turişti din toată Europa. Păcatul cărăşeanului că nu vine să le viziteze măcar odată“, spune Pavel Circu. Omul nu pretinde niciun ban de la turişti, deşi ştie toate detaliile legate de aceste mori. Morile sunt pe proprietatea locuitorilor din zonă, iar din acest motiv singura instituţie dornică să facă demersuri pentru promovarea lor este Direcţia pentru Cultură Caraş-Severin.

„Morile din zona respectivă se întind pe teritoriul administrativ al comunelor Sicheviţa şi Berzeasca. Din nefericire, până în prezent, primarii şi consiliile locale au avut în vedere doar programele care au prevăzut reţele de apă, canalizare şi aşa mai departe“, a declarat Ada Cruceanu, director la Direcţia pentru Cultură a judeţului Caraş Severin. Eforturile de a pune in valoare un monument de acest gen este pus pe fondul crizei economice.

În stare de funcţionare

Pe Valea Gramensca, din comuna Sicheviţa, s-au păstrat câteva de mori cu ciutură, adică roată orizontală cu cupe radiale. Acestea sunt încă folosite de localnici pentru măcinarea diferitelor seminţe. Din păcate, cu toate că sunt unicat şi printre puţinele din Europa în stare de funcţionare, din cauza impasibilităţii şi a lipsei de interes a autorităţilor care nu ştiu să îşi valorifice ceea ce au, morile se distrug de la un an la altul.