Amalia Meşter este matematiciana pasionată de teatru

Reşiţeanca a participat la multe concursuri de matematică şi a câştigat numeroase premii, dar are talent actoricesc şi de ceva timp cântă şi la pian. Eleva a fost mereu pasionată de teatru. Încă din copilărie obişnuia să imite tot felul de personaje, mergea la teatru, iar la serbările de la şcoală nu rata niciun spectacol.

PROFIL
Născută: 18 februarie 1995
Studii: Liceul teoretic „Traian Lalescu”, secţia matematică informatică, intensiv engleză
Ocupaţia: Elevă
Familia: Are un frate

 „Mereu mi-a plăcut să fiu un personaj principal. În copilărie obişnuiam să joc diferite roluri la spectacolele organizate de sărbători. Ţin minte că adoram rolurile principale pentru că aveam mai multe replici şi dacă se putea, vroiam să fiu chiar şi povestitorul”, a spus Amalia.

Prima piesă în care Amalia a jucat a fost la ziua unei colege, unde împreună cu prietenii din clasă a organizat o scenetă în care a jucat rolul unei vrăjitoare. „Aveam în jur de zece ani când am interpretat prima dată un rol. Mi s-a părut interesant, mai ales că trebuia să fiu o vrăjitoare urâtă. Deşi eram mică, aveam spirit organizatoric şi realizam scenete. Eu singură îmi alegeam rolurile cu cea mai mare implicare, pentru că îmi plăcea să joc. La zilele prietenelor, pregăteam câte un mic specatacol tematic. Era partea mea preferată din petrecere”, a mai povestit Amalia.

În clasa a noua, eleva a făcut cunoştiinţă cu teatrul modern.„Când am intrat la liceu, ştiam de trupa liceului, Bodri, şi am vrut să fac parte şi eu din ea. Eram entuziasmată că pot învăţa mai multe lucruri. Am învăţat să fiu atentă la tot ce este în jurul meu, am învăţat să mă modelez şi după colegii mei şi am învăţat să improvizez şi să nu mă mai blochez”, a explicat tânăra reşiţeancă.

O experienţă unică

Participarea cu trupa de teatru la un concurs în Belgia a fost, pentru Amalia, o experienţă unică. A întâlnit acolo mai mulţi tineri care au aceeaşi pasiune. „Nu am crezut niciodată că pentru trei minute de spectacol o să muncim atât de mult, însă tot ce am făcut a fost cu drag. A meritat. Ne-am hrănit din aplauzele publicului. Eu am jucat rolul unui zombi într-o piesă a lui Michael Jackson numită «Thriller». A fost ceva impresionat şi am legat foarte multe prietenii cu ocazia acelui spectacol”, a mai spus aceasta.

Pasionată de pian

De câteva luni, Amalias-a apucat de cântat la pian. Tânăra face ore în particular şi vrea să înveţe cât mai bine tainele acestui instrument. „A fost ceva care mi-a plăcut de mică. Când mergeam în vizite la colegi care aveau pian îmi plăcea să fac clapele să sune. Acum am decis să exploatez mai mult această pasiune”, a mai spus eleva.

Întrebări şi răspunsuri
Cum a fost participarea la concursul de matematică „Traian Lalescu”?
Am participat timp de trei ani. Cel mai bun rezultat l-am avut în clasa a opta, când am obţinut locul I pe judeţ şi am mers mai departe la faza naţională. Este un concurs dificil, care presupune multă logică, gândire, destul de mult exerciţiu şi, bineînţeles, atenţie.

Care a fost cea mai importantă piesă de teatru la care ai participat?
Anul acesta am făcut parte din trupa de teatru a liceului, numită Bodri. Cel mai important spectacol a avut loc în Belgia, unde am interpretat piesa de teatru „Thriler” şi rolul meu a  fost cel al unui zombi.

Ce ai cântat la prima audiţie?
Am interpretat „Boohie”. A fost greu la început, dar acum parcă totul vine de la sine. Am avut emoţii la prima audiţie, toţi ochii erau parcă pe mine. Nu am cântat la pianul pe care repetam, dar până la final a ieşit foarte bine.

Ce îi place?
„Îmi place să merg cu rolele, mă plimb de câte ori am ocazia în compania prietenelor mele sau a fratelui meu. Îmi place să călătoresc, să vizitez oraşe mari. Mi-a plăcut foarte mult când am trecut cu feribotul prin strâmtoarea Bosfor, eram pactic între două continente şi ţin minte că mi-a plăcut foarte mult şi atunci când am văzut Turnul Eiffel”.

Ce nu îi place?
„Nu îmi place când găsesc partituri complicate atunci când găsesc un cântec pe care chiar vreau să ştiu să îl cânt la pian. Nu îmi place când trebuie să fac o problemă la informatică şi îmi dă eroare. Nu îmi place atunci când nu reuşesc să îmi ating obiectivele pe care le am şi cel mai mult mă enerverază când mi se impune să fac ceva” .