Judith Szabo, dascălul care i-a cucerit pe elevi cu activitățile culturale inițiate în afara școlii

Dintotdeauna i-au plăcut copiii, însă ceea ce a atras-o înspre meseria de profesoară au fost câţiva dintre profesorii tinerei profesoare din perioada liceului. Felul cum se desfăşurau orele, felul cum reuşeau să le transmită plăcerea şi bucuria de a şti cât mai multe, dar, mai ales, modul în care au ştiut să se apropie de sufletul elevilor au determinat-o pe Judith să aleagă această carieră.

„Această forţă interioară pe care ne-o transmiteau, făcându-ne să fim mai buni şi să ne dorim mai mult pentru noi înşine, nu doar în ceea ce priveşte materia lor, ci în general, în tot ceea ce ţine de viaţă. Şi nu pot să nu amintesc aici câteva persoane direct responsabile de alegerea meseriei de dascăl, cum ar fi doamna prof. Alexandrina Cârdu, profesor de limba română, care m-a apropiat de lumea literaturii, doamna prof. Lucia Botoroagă sau domnul prof. Dudilă, oameni care mi-au arătat ce înseamnă cu adevărat meseria de dascăl: să iubeşti copiii, să-i înţelegi şi să doreşti să ledeschizi porţi înspre cunoaştere”, povestește Judith, spunând că aceastea sunt motivele care au determinat-o să ajungă la catedra de limba română. 

Judith spune că pentru a putea fi profesor, mai ales în condiţiile vitrege de astăzi, trebuie să ai mai mult decât cunoştinţe, teoretice sau practice, despre materia pe care o predai. „Ai nevoie de o chemare lăuntrică, de o bucurie interioară pe care ţi-o oferă munca cu elevii, oricum ar fi ei. Trebuie să fii de multe ori psiholog, părinte, prieten, confident, chiar desoperitor de talente, de suflete, marile satisfacţii avându-le mai ales atunci când descoperi câte un elev considerat slab sau cu probleme de disciplină, şi care se dezvăluie ca fiind un suflet sensibil, talentat, care avea nevoie doar de un imbold sau de o încurajare pentru a-ţi dărui câte ceva din sufletul lui şi pentru a crea multe lucruri frumoase”, spune Judith, care deși este tânără a descoperit foarte repede că trebuie să le arăți răbdare elevilor care nu se regăsesc.

Tocmai pentru că a descoperit astfel de suflete sensibile şi frumoase, în urmă cu 3 ani a iniţiat Cercul literar „Lucian Blaga”, ale cărui întâlniri lunare s-au dovedit un real succes, atât în  școală, cât şi în afara ei.

„I-am apropiat pe elevi de literatură, de artă, am descoperit că în ei există sensibilitate şi dorinţă de exprimare, am făcut teatru, poezie, dans, pictură, lăsându-i să-şi exprime liber, prin toate artele, ceea ce simt şi gândesc. Am avut multe întâlniri cu sciitori bănăţeni şi nu numai, cu oameni de cultură, cu muzicieni, am colaborat cu Asociaţia Culturală „Metarsis”, având multe întâniri la Librăria „Semn de carte”, însă am colaborat şi cu Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici”, cu care am realizat şi un parteneriat şcolar, apropiindu-i pe elevi de cărţi, de plăcerea lecturii, dar şi cu Teatrul de Vest din Reşiţa, la ale cărui spectacole am participat cu elevii în mod constant, având plăcuta surpriză de a avea elevi care mergeau şi de 2-3 ori la acelaşi spectacol”, spune Judith Szabo, care se ocupă de tot ce ţine de acticivate culturală şi artistică în şcoală: serbări, baluri, concursuri de cultură generală, ateliere de creaţie, etc. Fac parte şi din Comisia de promovare a imaginii şcolii, păstrând legătura cu presa, şi sunt redactor-şef al revistei şcolii, „Generaţia mea”. 

Atunci când vine vorba despre relația profesor-elev, Judith spune că ”astăzi, relaţia dascăl-profesor a ajuns foarte complicată, din numeroase cauze, pe care le ştie toată lumea: problemele sociale, familiale, părinţii plecaţi la lucru în străinătate sau prea ocupaţi şi stresaţi pentru a avea o comunicare profundă şi permanentă cu copiii lor, lipsurile materiale, modelele false şi lipsite de valoare adevărată care sunt promovate peste tot, etc”, este de părere profesorul. Judith crede că adolescenţii sunt bulversaţi, nu mai ştiu în ce să creadă şi cum să perceapă viaţa, munca, o viitoare carieră sau adevăratele valori morale care să le ghideze viaţa. „Eu cred că relaţia profesor-elev este destul de dificilă şi complexă, din toate aceste motive şi din multe altele. Pentru mine este o continuă provocare, cu multe satisfacţii, atunci când reuşesc să mi-i apropii, sau când construim împreună lucruri minunate, sau atunci când simt că ceea ce le-am spus, într-un moment sau altul, i-a ajutat sau i-a întros pe drumul cel bun”, a adăugat tânăra profesoară.