Stiri din Resita

Constantin Munteanu, tenis de masă comunist şi capitalist

20 martie 2010, 09:16 |  Autor: Mianda Mladin | 

Cuvinte cheie: resita, Caraş-Severin, ping-pong, tenis de masa, sport, Constantin Munteanu,

Constantin Munteanu

Constantin Munteanu

 

Reşiţeanul s-a apucat de acest sport înainte de ’89 şi a continuat cu hobby-ul său şi în anii de după. A devenit, între timp, arbitru de tenis de masă. De mic copil el a făcut înot, fotbal, dar sportul care i-a rămas în suflet a fost şi este tenisul de masă. „Îmi aduc aminte că, pe vremea comunismului, fiecare tânăr era îndemnat să facă sport în timpul libe

PROFIL
Născut. 23 iunie 1957
Studii. Liceul Industrial Numărul 4 Reşiţa
Familie. Căsătorit, doi copii


Constantin este pasionat de sport în general. De mic copil el a făcut înot, fotbal, dar sportul care i-a rămas în suflet a fost şi este tenisul de masă. „Îmi aduc aminte că, pe vremea comunismului, fiecare tânăr era îndemnat să facă sport în timpul liber. Manifestările sportive se organizau în cadrul unei ample activităţi sub numele de «Daciada«“, povesteşte Constantin.

Tenis de masă din pasiune
În anul 1983, Constantin Munteanu s-a înscris la un club pentru a învăţa toate secretele tenisului de masă. „Marius Moraru este promotorul acestui sport în judeţ. Încă de la primele partide jucate mi-am dat seama că este un sport minunat care îmbină utilul cu plăcutul şi care solicită toate capacităţile individului pasionat de tenisul de masă“, mai spune Constantin.
În cei şase ani în care a jucat tenis, Constantin a participat la toate competiţiile sportive organizate la nivel judeţean.
„Recunosc că nu am câştigat de fiecare dată, dar am reuşit totuşi de două ori să urc şi pe podiun. Concursurile de tenis de masă erau organizate foarte bine, iar între anii 1983-1988 erau foarte mulţi tineri pasionaţi de acest sport, dar şi foarte talentaţi. Tocmai de aceea era o competiţie foarte strânsă şi abia reuşeai să ajungi printre primii trei clasaţi“, îşi aduce aminte Constantin Munteanu.

La masa arbitrilor
Pentru că în viaţa fiecărui om intervin o mulţime de schimbări, Constantin Munteanu a renunţat o perioadă la pasiunea lui. „După cei şase ani de tenis de masă am renunţat să mai joc. Am întâlnit-o pe aleasa inimii mele, am intemeiat o familie, m-am angajat, pe scurt, am dus o viaţa normală, iar pe primul loc nu a mai fost tenisul de masă. Cu toate acestea, jucam doar atunci când aveam ocazia, dar foarte rar. Dintr-o întâmplare amuzantă, în anul 2004, după ce am luat bătaie de la unul dintre cei mai mari jucători, am decis să revin la marea mea pasiune“, povesteşte Constantin.
„Datorită faptului că Reşiţa a progresat în ceea ce priveşte acest sport, mai ales că a format o echipă de Super Ligă, era nevoie de un număr mai mare de arbitri. Faptul că am jucat atâţia ani acest sport, m-a ajutat foarte mult şi am vrut ca la rândul meu să-mi arăt recunoştiinţa pentru cei care fact atât de multe lucruri pentru tenisul de masă“, a mai spus Constantin Munteanu.


Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cel mai greu meci pe care l-aţi arbitrat?
De curând, am participat la un concurs foarte important organizat la Cluj. A fost un concurs în care Reşiţa a cam pierdut în lupta pentru locurile I-V. Dar aceasta este competiţia. Nu este important să gâştigi tot timpul, este de remarcat doar faptul că ai făcut faţă unor maeştri ai acestui sport.

Ce părere aveţi despre tenisul de masă din Reşiţa?
Trebuie să precizez că datorită lui Nicolae Pârvu, Clubul CS Ateneu este unul de invidiat. Echipa formată din Vladislav Tanshev şi Valentinov Camberov aduce rezultate remarcabile. De asemena, este de apreciat şi activitatea clubului Ivana din Oraviţa.


Ce-i place
„Am multe pasiuni. Îmi place handbalul, tocmai de aceea sunt membru al galeriei echipelor din Reşiţa, apoi îmi place fotbalul şi trebuie să spun că de peste 30 de ani joc în fiecare săptămână la Loto, dar din nefericire pentru mine, pasiunea aceasta nu mi-a îmbunătăţit bugetul”, a dezvăluit sportivul.

Ce nu-i place
„Singurul lucru pe care nu îl suport este minciuna. Cred că aş putea trece cu vederea orice alt defect al unei persoane, dar atunci când vine vorba de minciună sunt foarte drastic”, a spus Constantin.

Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Ramona Ursu

    Nu e „Ferma animalelor“. De fapt, e o nedreptate să compari porcul cu acei indivizi fără scrupule, plini de nesimţire şi cu un tupeu mare cât toate haznalele României adunate la un loc. Continuare

    Fericirea de a îngheţa într-un tren din Bărăgan

    Grigore Cartianu

    Declaraţia săptămânii nu vine de la eterna gâlceavă din Palatul Parla­mentului, ci dintr-un alt palat, situat în apropierea Gării de Nord.

    Nimic pentru România

    Petre Barbu

    N-am scris pentru România şi nici pentru patronii gazetelor. Am scris aşa, ca să mă cred Dumnezeu.

    Boala noastră fără leac

    Radu Paraschivescu

    Există trei borne obligatorii pe traseul suspicionitei româneşti în tranziţie.

    Inaniţia la români

    Dan Străuţ

    La prima vedere, e doar statistică: România – o ţară „eminamente agrară“ – importă mâncare de peste trei miliarde de euro pe an, iar în anul agricol de vârf 2011 importurile agroalimentare au atins recordul istoric de 3,7 miliarde de euro.

    Corupţia ca stare de fapt

    Liviu Avram

    Butada care caracterizează guvernările de stânga-dreapta din România: unii sunt prea hoţi, ceilalţi sunt prea proşti.

    Adevarul on Facebook
     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole