Fructele şi ţuica gugulanilor nu se mai vând la poarta casei: legea bate tradiţia
0
Gugulanii din Cornereva, Domaşnea şi Teregova se plâng că sunt hăituiţi şi nu sunt lăsaţi să-şi vândă produsele la “drumu mare”, aşa cum o făceau de zeci de ani. De fapt, principala lor problemă este că sunt amendaţi, deoarece unii dintre ei nu oferă bon fiscal.
Locuitorii acestei zone sunt cunoscuţi ca pomicultori şi crescători de animale, iar cine trece prin satele dintre Caransebeş şi Băile Herculane îi mai poate vedea uneori vânzând mere, pere şi diverse siropuri de fructe. Produsul forte pe care îl scot la vânzare este ţuica de Caraş, într-o multitudine de sortimente, care mai de care mai colorate.
Îşi aleg ca loc de comerţ micile refugii de pe marginea Drumului European 70, care funcţionează ca parcări, în speranţa că vor reuşi să convigă şoferii aflaţi pe drum, să oprească şi să le cumpere produsele “made în Caraş-Severin”.
Autorităţile interzic un astfel de comerţ, iar ţăranii sunt nemulţumiţi, pentru că de foarte multe ori au fost chiar amendaţi, şi nu înţeleg de ce nu sunt lăsaţi să facă comerţ “la drumu mare”, aşa cum făceau, bunicii şi părinţii lor.
“Aici la noi aşa era tradiţia. Toată lumea scotea în faţa casei sau venea la parcare, să vândă ce avea pe acasă. În ultimii ani, nu ne mai lasă să vindem. Ba vine poliţia şi ne amendează, ba vine fiscul şi ne amendează. Noi cum să mai trăim. Mie mi-au dat 500 de lei amendă”, spune Sorin, din Teregova.
Se opreşte din povestit pentru că tocmai a oprit o maşină. De pe geamul microbuzului roşu scoate capul un bărbat: “Vin alb aveţi? Nu. Noi avem ţuică de patru feluri. Îngălbenită natural. Făcută acasă. Dacă vreţi, haideţi să gustaţi”, îl invită comerciantul pe drumeţ. Omul închide geamul şi porneşte mai departe, semn că nu apreciază oferta gugulanului.
“Hai să vă vând o ţuică”, îmi spune Sorin, cu gândul că se termină ziua şi nu a vândut mai nimic din produsele expuse În lipsa clienţilor îşi face timp să mai povestească cu mine, mai ales că i-am deschis pofta de vorbă cu merele pe care i le-am cumpărat. Aproape două kilograme, cu opt lei. Mai scump ca la piaţă.
“E muncă multă, şefule. Să nu crezi că e uşor. Toţi zic că iei merele din pom şi, gata, faci banul. Nu e aşa! Am cheltuit, anul asta, 12 milioane pentru puieţi. Ăia trebuie puşi, săpaţi. Mi-a luat un milion că mi-a arat terenul, trei zile de lucru, trei milioane, mai trei milioane m-o costat numa gardul. Nu îi aşa simplu, şefule! Şi vin aici, stau să vând, să fac şi eu un ban şi vine poliţia şi îmi dă cinci milioane amendă. Iar eu dacă dau de un milion pe zi, e bine, da nu dau! Îs zile în care nu vând mai nimic”, povesteşte supărat pomicultorul.
“Reţete” originale pentru păstrarea produselor
Mă arăt mirat că merele nu sunt zbârcite, deşi suntem la sfârşitul lui aprilie şi îl întreb cum le păstrează aşa frumoase peste iarnă. “Şefule, le bagi în pivniţă şi pui butoaie cu apă lângă ele, fără capac. Să se facă umezeală, cât mai multă umezeală. Şi dacă au umezeală nu se zbârcesc. Aşa e şi cu cartofii”, îmi spune vânzătorul de la “drumu mare”.
Cât stau cu el, îmi mai vinde câteva secrete. Cel mai important este despre cum să colorezi ţuica, să o faci să arate veche de zeci de ani. “Se pune o creangă verde de prun. O cureţi de coajă şi o bagi, şefule, două trei săptămâni şi se colorează de crezi că are 20 de ani. Poţi să o colorezi cum vrei, mai închis sau mai deschis. Numa să nu o laşi să putrezească, că atunci se strică ţuica. Se mai face cu coajă de portocale, cu creangă de dud sau cu rumeguş. Nu are nimic, nu se schimbă gustul, doar o colorezi cum vrei”, povesteşte cărăşeanul. Se înserează şi începe să-şi adune produsele să le pună în căruţa cu care a venit. Calul e şi el priponit prin livada de lângă E70. Astăzi, nu a fost o zi prea profitabilă. A vândut doar doi litri de ţuică şi câteva kilograme de mere, dar măcar a scăpat neamendat.
Puţin mai încolo, la intrare în sat, câţiva localnici şi-au scos la poartă, mere, pere, sirop de mure şi ţuică. Când le spun că sunt de la ziar se sperie şi fug în curte. Un bătrân neaoş îmi spune că dacă îi bag “la foaie” o să le dea poliţia amendă, că nu mai au voie să vândă produsele decât la piaţă. “Noi vindeam de acasă şi pe vremea lui Ceauşescu. Acu, nu ne mai lasă ăştia. Acasă mai vin doar intermediarii să cumpere. Iau cantitate mare, dar îţi dau un preţ de nimic. Au fost toamna trecută şi au adunat cu tirul, pentru polonezi, dar plăteau 50 de bani la kilogram. Păi, decât să le dau cu 50 de bani, mai bine le dau la animale să le mănânce sau fac ţuică din ele”, spune nea Mihai.
“Oamenii sunt comozi. Nu mai e ca pe vremuri”
Şeful unei asociaţii agricole din Caraş-Severin e de părere că adevărul e undeva pe la mijloc. Acesta spune că oamenii sunt comozi şi nici nu vreau să-şi facă un minim de documente ca să intre în legalitate. “Eu am două asociaţii şi am membri din toată ţara. Le-am propus celor din zonă să facem un depozit de legume, fructe şi cereale, ca să putem vinde la supermarketuri direct. Dar trebuia să contribuie fiecare. Însă când aud că trebuie să pună bani, deja nu mai vor. Normal că vine poliţia şi le dă amendă că vând în locuri în care nu au voie să vândă. Oamenii sunt comozi. Nu mai e ca pe vremuri. Trebui să ai un minim de documente: un certificat de producător, o autorizaţie pentru comerţul stradal şi aşa mai departe. Dacă ai astea şi eşti într-un loc stabilit pentru comerţ, nu îţi are nimeni treaba”, spune Romeo Petru Fratescu, de la Cooperativa Agricolă “Dor de muncă”.
Poliţiştii din Caraş spun că înţeleg tradiţia din zonă, dar în acelaşi timp arată că produsele agricole se pot vinde doar în spaţii special amenajate. “Au fost date trei sancţiuni contravenţionale, în zona Domaşnea, în valoare de 1.500 de lei. Au fost confiscaţi 12 litri de ţuică, iar încadrarea este Legea 12/1990, articolul 1- vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi”, a declarat Cecilia Dănileţ, purtătoarea de cuvânt a IPJ Caraş-Severin.
Se încarcă comentariile...
