De ani de zile, cărăşenii cer ca o veche şi frumoasă cale ferată montană din România să fie cuprinsă în patrimoniul UNESCO

FOTO Ciprian Floare

Calea ferată Oraviţa-Anina are o soră geamănă în Austria, după care şi-a primit şi renumele de Semmeringul bănăţean

Calea ferată Oraviţa–Lişava–Anina este prima cale ferată montană care s-a construit în România, la 15 decembrie 1863, după doi ani de lucrări dificile din cauza regiunii muntoase în care se află. Linia porneşte din Oraviţa prin Munţii Semenic, până la Anina. Acest traseu nu mai este străbătut de niciun alt drum şi se întinde pe o lungime de 34 km, peste 10 viaducte şi prin 14 tunele, cel mai lung fiind cel de la Gârlişte, de 660 m.

Pe blogul său, Istoria Banatului, profesorul de istorie Mircea Rusnac redă un pasaj dintr-o monografie mai veche a acestui traseu. “Calea ferată Oraviţa-Anina este şi astăzi o lucrare inginerească unică în ţară. Ea este numită cu mândrie de localnici linia Semmering bănăţeană. Comparaţia are un substrat istoric, deoarece linia Semmering a fost construită în Austria între anii 1845-1854 şi la data inaugurării liniei din Banat (în anul 1863, deci după numai nouă ani), era singura linie de acest tip din Europa (proiectată în relief montan). Linia Brenner a fost construită abia în 1867”, arată istoricul.

Sora geamănă a acestei căi ferate, linia austriacă Semmeringbahn, a fost declarată încă din anul 1998 drept patrimoniu mondial UNESCO şi de aici încep toate discuţiile. Cărăşenii se mândresc cu calea ferată Oraviţa-Anina şi ar dori să fie şi ea cuprinsă pe aceeaşi listă pentru detaliile tehnice, dar şi pentru peisajele extraordinare pe care le traverseză şi le dezvăluie călătorilor.

Istoricul Mircea Rusnac consideră că un statut de monument UNESCO este îndreptăţit pentru linia cărăşeană. “Dacă adăugăm că, linia a fost proiectată de ingineri şi specialişti austrieci, iar la construirea ei au luat parte pietrari italieni, străpungerile în stâncă au fost realizate înainte de inventarea dinamitei, în mare parte cu dalta şi târnăcopul, înţelegem dimensiunea universală şi valoarea inestimabilă a acesteia. Credem că toate cele menţionate aici îndreptăţesc din plin includerea căii ferate Oraviţa-Anina în patrimoniul mondial UNESCO, între marile realizări ale umanităţii”, consideră istoricul reşiţean.

Oficial toate demersurile pentru includerea acestui traseu pe lista UNESCO s-au făcut, doar că dosarul zace pe undeva printr-o arhivă pe la Bucureşti. Liubiţa Raichici, şefa Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Caraş-Severin spune că a fost unul dintre primele proiecte pe care le-a avut când a fost numită în funcţie.

“Am întocmit un dosar, pe care l-am depus în 2011, ca să fie cuprinsă pe lista UNESCO. Ştiu că, între timp a venit domnul Manolescu, responsabil cu monumentele UNESCO pentru România, care mi-a comunicat, cred că mai am răspunsul, că să aşteptăm, pentru că lista de aşteptare este foarte lungă şi să aşteptăm. A fost primul meu proiect, pentru că m-am gândit, ştiind că e în pericol să fie desfiinţată, că e singurul mod de a o salva. De câte ori vine cineva de la Bucureşti şi discutăm despre patrimoniu, eu îi cer şi acest lucru”, spune Raichici.

Cu toate demersurile făcute de responsabilii locali, linia Oraviţa-Anina, tot pe lista de aşteptare a rămas, cu toate că în fiecare an sute de turiştii ajung în zonă special pentru a se plimba cu trenul pe acest traseu.