Ciudanoviţa, gara în care te îmbolnăveşti de cancer

După ani de zile în care autorităţile au încercat să ascundă pe cât posibil pericolul imeninent al uraniului, în Ciudanoviţa au început să apară, pe alocuri, tot felul de panouri care avertizează trecătorii că sunt expuşi radiaţiilor ionizante şi că ar fi mai bine să nu atingă nimic din ceea ce a mai rămas de pe vremea când vagoanele plecau încărcate până la refuz spre ruşi. 

Astăzi, din fosta gară nu e nimic. Doar pereţii buncărilor din care se încărca uraniul mai stau în picioare. Pericolul însă persistă, iar autorităţile au pus peste tot panouri care avertizează că trenul opreşte într-o zonă ce ar trebui evitată. Asta, în ciuda faptului că, la modul declarativ, neagă depăşirea nivelului permis al radiaţiilor.
Radiaţiile care aduc cancerul
Preşedintele Hobby Club Jules Verne, Mircea Goloşie, care a cercetat ani la rând zona radioactivă Ciudanoviţa, trage semnalul de alarmă. “Pe locul fostei gări, aparatul indică depăşirea de zece ori a limitei admisibile. Degeaba s-a mai curăţat locul, în zonă încă este uraniu şi radiaţiile prezintă pericol şi în prezent. La Ciudanoviţa s-a murit pe capete din cauza radiaţiilor provocate de uraniu. Aici, cine prindea 40 de ani pe vremea exploatării putea spune că a trăit mult”, susţine Goloşie.
Doctorul Dan Popescu, fost director al spitalului din Ciudanoviţa, confirmă cele afirmate de Goloşie. “În proporţie foarte mare se murea de cancer bronhopulmonar. Acest cancer nu apare imediat, ci după 15-20 de ani. Frecvenţa cancerului depăşea la Ciudanoviţa de până la opt-zece ori incidenţa normală”, explică doctorul.
Turism radioactiv
Primarul comunei visează însă că Ciudanoviţa va fi în curând o atractivă zonă turistică şi crede, la fel ca mai toţi cei aproximativ 600 de locuitori, că totul este doar un mit. Nicu Popa, director general al Companiei Naţionale a Uraniului Bucureşti, este la rândul său foarte liniştit. “Potenţialul radioactiv se manifestă doar asupra lucrătorilor expuşi profesional, mai precis asupra angajaţilor unităţii care îşi desfăşoară activitatea de închidere şi ecologizare în perimetrul minier”, precizează Popa. De ce există însă acele panouri de avertizare dacă zona nu e periculoasă, nimeni nu a putut oferi un răspuns.
Pericol ignorat
Astăzi, personalul de Oraviţa mai opreşte de două-trei ori la Ciudanoviţa. Oamenii văd panourile de avertizare, dar nu le mai iau în seamă. “De la mină m-am pensionat, aşă că nu mă mai tem. M-am înbolnăvit cu plămânii, dar am avut noroc, pentru că mulţi colegi de-ai mei nu mai sunt astăzi în viaţă. Oamenii ştiu că e o zonă periculoasă, dar ce să facă?”, spune Achim Ambruş. În tunelul care se află la doi paşi de locul unde opreşte acum trenul, linia se schimbă o dată la mai puţin de cinci ani. Apa care spală uraniul o mănâncă pur şi simplu.
Exploatările de uraniu de la Ciudanoviţa au început în anii ‘50, când vagoanele cu uraniu ajungeau la ruşi în contul datoriei de război. După încheierea Războiului Rece, exploatările au fost preluate de statul român. În 1997, extragerea uraniului din pământurile Ciudanoviţei a fost sistată. În tot acest timp, aici s-a murit pe capete din cauza cancerului pulmonar şi mulţi copii s-au născut cu malformaţii. Nu au fost întocmite prea multe statisctici şi pericolul a fost ţinut ascuns, localncii mergând pe ipoteza că locul pe care şi-au construit casele este blestemat.