Romii schimbă chinezăriile de doi lei cu obiecte de anticariat de sute de euro

Romii umblă din casă în casă cu chinezării, pe care le oferă la schimb pe obiecte de anticariat. Oamenii neştiutori dau fără remuşcare obiectele de mii de euro, în schimbul chinezăriilor de câţiva zeci de bani. Toate acestea se întâmplă sub ochii invidioşi ai muzeografilor.   

Satele din Banatul de Munte au început să fie tot mai des vizitate de către întreprinzătorii romi, care caută să profite de un nou chilipir: afacerea cu obiecte vechi din gospodăriile ţărăneşti. Cu toate că pentru localnici acestea nu mai au valoare, pentru cei ce se ocupă cu un astfel de comerţ afacerea se dovedeşte foarte rentabilă. Şi fiind vorba de un pont nou, este de la sine înţeles că nimeni nu vrea să spună nimic. Pentru o pătură sintetică chinezească viu colorată, sau un set de vase din plastic ce valorează într-un magazin cel mult 8 lei, locuitorii din satele din Banat sunt deposedaţi de obiecte vechi, de peste 100 de ani.  De multe ori, aceste obiecte îşi găsesc locul într-un muzeu al satului. Astfel, sucale de peste 200 de ani, războaie complete de ţesut de cel puţin 100 de ani, roţi de căruţă, juguri pentru carele cu boi, fiare de călcat cu cărbuni – piglaisuri sau coveţi din lemn, iau drumul atelierelor de recondiţionat din zona Arad - Brad.

Combat criza cu obiecte vechi

După curăţare şi acoperirea suprafeţelor cu lac incolor, acestea sunt revândute la preţuri de câte 3-400 de euro bucata. ,,Mi-o dat o poneavă (pătură) din mătase pe sucala aia de-o aveam în pod de la muma a bătrână. Era veche şi nu mai lucra nimeni cu ea. Şi bunica mea o avut-o”, spune Alexandru Serkely, din Cuptoare. Pe o sucală sculptată cu motive ţărăneşti veche de peste 100 de ani, bărbatul primise un set de vase din plastic, ce nu costă mai mult de 10 lei. Ceea ce pentru ţăranii din sat înseamnă descotorosirea de un obiect vechi, pentru alţii, înseamnă o afacere profitabilă. ,,De fapt, este un fel de troc, fiindcă ei oferă pături, lighene sau farfurii foarte ieftine, contra piese de mobilier, componente de care şi căruţe sau obiecte de uz casnic foarte vechi. Mai nou îi interesează şi icoane vechi, fie litografii, pe sticlă sau pe lemn. Acestea costă mai mult, două pături şi un lighean”, spune Maria Luca, învăţătoare în sat.

Muzeografii plâng

,,Doar în oraşe mari în care mai există muzee ale satului, unele obiecte şi-au regăsit locul ca exponat. Nici un muzeu din Caraş Severin nu are în program achiziţionarea de asemenea obiecte de la ţăranii bănăţeni. Şi atunci, de naivitatea lor profită cei ce fac o afacere din ori şi ce, mai puţin din muncă adevărată”, a declarat Ion Dalea, muzeograf.