Ştefănuţ Bârlea se exprimă prin artă

Reşiţeanul cu atitudine îşi dă masteratul în pictură şi este convins că niciodată nu este prea târziu să îţi îndeplineşti visele. Ştefănuţ s-a născut în comuna Dognecea, în apropiere de Reşiţa, şi o foarte mare parte din viaţa lui a negat pictura, fără să ştie că asta îl face fericit.

Profil:

Născut. 25.01.1974
Studii. Facultatea de Arte Plastice Timişoara, masterand pictură
Ocupaţia. Artist plastic

Practic, desenam tot ceea ce simţeam. Am încercat pentru mult timp să ignor acest lucru, fără să ştiu că mă reprezintă”, spune tânărul.

Artistul plastic a urmat cursurile la Liceul Teoretic „Traian Vuia”, fără să aibă nimic în comun cu artele. Nu avea de gând să urmeze o facultate. A încercat să lucreze în străinătate, să câştige bani.

"Doi"

„Eram nefericit şi nu am ştiut de ce. M-am întors acasă, acolo unde era locul meu”, spune pictorul. După o analiză strictă a ceea ce vrea să facă, a luat decizia că trebuie să primească pictura în viaţa lui. „Talentul răbufneşte şi este mai puternic decât orice altceva. Am simţit atunci că trebuie să continui să pictez, la un nivel profesionist. La 29 de ani, m-am înscris la Facultatea de Arte Plastice din Timişoara, unde am fost admis”, povesteşte Ştefănut.

Pictura îl eliberează

Multă lume spune că un om este fericit numai atunci când urmează calea care îi este scris să o urmeze. Acum, tânărul artist se simte fericit. „Mă eliberez atunci când pictez. Tablourile mele sunt cel mai potrivit mod de exprimare. Aşa cum oamenii găsesc metode diferite de defulare, eu o am pe a mea. Atunci când iau pensula în mână, mă eliberez de orice stres şi sunt numai eu cu mine, desprins de tot ceea ce mă înconjoară”, spune Ştefănuţ.

"În pădure la Dognecea"

Deşi regretă că nu a acceptat mult mai devreme pictura în viaţa lui, crede că să fii student la 29 de ani înseamnă şi multe avantaje. „Am luat bursă timp de patru ani de zile. Cred că dacă m-aş fi înscris la facultate imediat după ce am terminat liceul nu aş fi dat dovadă de aceeaşi maturitate”, spune zâmbind Ştefănuţ. „Întotdeauna am văzut lucrurile diferit faţă de cei din jurul meu, iar uneori mă simţeam străin de lume. Credeam că vorbesc un limbaj diferit. Cei alături de care am studiat şi cei care m-au învăţat ce este arta cu adevărat m-au făcut să îmi găsesc locul şi să cred că nu este nimic în neregulă cu mine. Acum, mi-am găsit normalitatea”, a adăugat tânărul.

"Worker"

În ceea ce priveşte munca lui, în numai câţiva ani de studiu, a avut expoziţiile sale personale în Franţa şi Ungaria. De asemenea, expoziţiile de grup de la Reşiţa, Timişoara şi Alba-Iulia l-au făcut mai încrezător în forţele lui proprii. „Întotdeauna, ultimul tablou pe care îl realizez este cel la care ţin cel mai mult. Mi-a fost foarte greu să mă despart la vânzare de cele pe care le-am realizat, dar asta mă motivează să am mereu un ultim tablou, la care ţin cel mai mult”, povesteşte tânărul.

Întrebări şi răspunsuri

Care este profesorul de care te-ai apropiat cel mai mult?
Călin Boloescu. El este cel care m-a făcut să cunosc ceea ce simţeam: culoarea, pictura. Iniţial, credeam că pot răzbate empiric în lumea artei, însă el este cel care m-a convins că dacă nu eşti profesionist, nu ai nicio şansă. Este bine să evoluezi, deşi în timp pierzi acea naivitate care te personaliza la început.
Cum te-a schimbat arta?
Te ajută să vezi altfel lucrurile. Oamenii mă înţeleg mai bine acum.

Ştefănuţ, alături de un prieten la expoziţia de la Reşiţa

%