Reşiţa: Portret/ Cornel Galescu,a stat în cap la „Capul Pământului”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Reşiţa: Portret/ Cornel Galescu,a stat în cap la „Capul Pământului”
Reşiţa: Portret/ Cornel Galescu,a stat în cap la „Capul Pământului”

Alpinistul bănăţean a cucerit cei mai înalţi munţi din lume şi acum se pregăteşte pentru o nouă  expediţie în Himalaya. 

Profil

Născut: 26 decembrie 1964,  la Caransebes

Educaţie: Facultatea de Automatică şi Calculatoare la Timişoara

Experienţă: alpinist

Familie: căsătorit, doi copii

Cel mai puternic alpinist român, aşa cum este prezentat de americanul Michael Kodas în cartea "High Crimes: The fate of Everest in an Age of Greed“, bănăţeanul Cornel Galescu, s-a îndrăgostit de munte la vârsta de zece ani. „Pe vremea aceea practicam atletismul sub îndrumarea domnului Almăjan Guţă Toma şi iarna mergeam în cantonament pe Muntele Mic. Pentru că nu funcţiona telescaunul am fost obligaţi să urcăm pe jos. A fost o provocare care mi-a plăcut, chiar dacă mă simţeam extrem de obosit după ce am mers mai bine de şase ore cu schiurile în spate. Am simţit însă că asta mă reprezintă pe mine, lupta, dorinţa de a merge până la capăt. Aveam în spate un an de atletism. Am fost săritor la înălţime, după care am trecut la prăjină. Am fost chiar campion judeţean în perioada junioratului”, îşi aminteşte Coco.

Carte de vizită  impresionantă

Alpinismul l-a descoperit cu adevărat în facultate. „Eu iubeam muntele de mic, M-am îndrăgostit la prima vedere de munte şi de schi, sentiment care n-a încetat nici astăzi. Iar, când am ajuns la facultate, zece ani mai târziu, m-am apucat de alpinism”. În 1985, s-a înscris în Clubul Politehnica din Timişoara şi a învăţat tehnica alpinăa sub îndrumarea profesorului Eugen Seracin. Între 1986 şi 1990 a câştigat nenumărate concursuri de schi şi alpinism.

A cucerit Everestul!

În 1990 a plecat într-o expediţie în Caucaz, cucerind vârfurile Gumaci, GianTuGan, Ghermoghenov, Cheget, Shelda şi Elbrus, toate peste 5.000 de metri. Doi ani mai târziu, a câştigat Cupa României la alpinism, pentru ca, în 1993, să realizeze o premieră mondială, în Turcia, pe Muntele Kackar. În 1996, Coco a participat la o expediţie pe Himalaya, ducând tricolorul românesc la 8.168 m, atât cât măsoară Vf. Dhaulagiri. Atingerea piscului Sita Chu-Chura (6.600 m) din Himalaya reprezintă o premieră românească. În Munţii Taurus, din Turcia, bănăţeanul a realizat o altă premieră mondială. În 1997, Alaska a reprezentat o nouă provocare pentru Coco, care, împreună cu Constantin Lăcătuşu, a format prima echipă românească ajunsă pe Vf. McKinley, înalt de 6197 m. În acelaşi an, a escaladat Mont Blanc-ul, iar în 1998 a efectuat o expediţie în Anzi (Vf. Aconcagua, 6 962 m), ceea ce reprezintă altă premieră românească pe ruta „Polish Glacier“. Participarea lui Galescu la expediţia din Himalaya (Vf. Cho-Oyu, 8201 m), prima acţiune românească de acest gen în Tibet, a fost urmată peste doi ani de premiera românească din Patagonia (Cerro Solo). Între 2002 şi 2005, Coco a ajuns pe crestele mai multor munţi, reuşind să escaladeze şi Everestul cu cei 8.848 de metri ai săi. Un lucru de care alpinistul îşi aminteşte cu mare plăcere este atingerea Polului Nord. „Am stat în cap în „Capul Pământului”, spune Coco. 

Ce-i place

„Îmi place să citesc şi să ascult muzică. În general jazz şi blues. Am fost fascinat spre exemplu de recitalurile de la festivalul de la Gărâna. Am ascultat muzică chiar şi pe munte. Mi-aduc aminte că am stat o săptămână în cort cu Florin Grama când am fost pe Ama Dablam, pentru că eram răciţi, şi am ascultat muzică să nu ne plictisim”, spune Coco. 

Ce nu-i place

Petrecând foarte mult timp la mii de metri altitudine, departe de lumea cotidiană, Cornel Galescu spune că a început să dispreţuiască foarte mult comportamentul suburban. „De asemenea, nu suport comportamentul mojicesc, mârlănia, tupeul şi aroganţa. Sunt lucruri de care încerc să mă feresc. În general, pot spune că nu-mi plac chiciurile”, adaugă alpinistul.

Întrebări şi răspunsuri

Cum se vede lumea de la 8.000 de metri?

Eu văd o lume mai curată, mai sinceră. Aş spune că muntele poate fi comparată  cu cea mai sinceră sau mai reală biserică, pentru că, acolo sus, eşti cel mai aproape de cer, de divinitate. Nu-ţi rămâne decât să ridici privirea sus şi poţi să fii tu însuţi, ceea ce, de multe ori, în societatea noastră nu ţi se permite.

Aţi cunoscut vreodată  sentimentul de frică?

Frica este esenţială  în orice domeniu. Momentul la care se declanşează ea poate face diferenţa între un personaj şi altul. Dacă ţi-e frică să te urci pe casă, aventura care te reprezintă se opreşte undeva foarte jos. Dacă ţi-e frică undeva la 7.000 de metri, atunci este alt grad de frică.

Ce este mai greu, să  urci sau să cobori un munte?

Mulţi se grăbesc şi se bucură  atunci când au ajuns în vârful muntelui. Uită însă că  trebuie să-l şi coboare. Un munte se cucereşte la poalele lui, nu în vârf.

Reşiţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite